Se pierd cuvintele
În mintea limitată a omenirii.
Suflete inocente
Þipă în nebunia fulgilor de nea,
Dar nimeni nu le aude...
Indiferența oamenilor e prea mare.
Mă invadează gânduri
Ascultă cum plouă cu astre,
Se scurge spre ducă lumina.
Tu, înger sfânt al existenței mele,
Dă-mi o aripă să zburam.
Þipete tăcute, nestrigate, mă dor,
Și cerul se curăță de stele.
Spune-mi,
Pentru lume sunt doar o piesă
Pe această imensă masă de șah.
Un pion nevinovat amestecat
În planurile vieții,
O frunză neînsemnată
În acest copac uriaș...
Dar poate, pentru cineva,
Sunt mai
E liniște...
O liniște care, încet,
Devine asurzitoare.
Pot să aud cum bătăile inimii
Se pierd în infinit,
Iar răsuflarea-mi grea
Se lovește de fereastră.
Mâna tremurândă ridică un pahar
Care
Plutesc fără sens
pe aripile de argint ale vieții.
privesc pământul cu aceiași ochi,
cu aceeași privire tulbure
și rătăcesc pe cărări interzise
de ideile absurde ale
Te văd...
Aștepți nemurirea
Sub o boltă fără stele.
M-apropii de tine
Cu pași deși și mici
De teamă să nu trezesc luna,
Iar pasiunea noastră
Să fie dezvăluită.
Mă acoperi cu brațul tău
Cu
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noțiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaș
O frunză rătăcită în acest oraș.
O
Pleacă...
Lasă-mă să mă bucur
De suferința mea...
De nesiguranța cu care
Mă trezesc dimineața,
Cu care merg pe stradă
Și care îmi bântuie și visele.
Acum stau si mă uit la tine...
Nu te mai
Îl văd... Stătea acolo, în pragul ușii, sprijinit de mâner asemeni unui bătrân suferind, și mă privea. Fire de transpirație i se scurgeau pe trupul plin de dorință, privirea ochilor lui goi,
Oh, da! De câteva zile sunt bolnavă...Din păcate nu există leac pentru boala mea. E o boală incurabilă care afectează inima. Din câte știu eu este cauzată de săgeata lui Cupidon. Uneori poate fi
Și mor...
Simt cum bătăile inimii se rarefiază.
Simt undeva, în trup, o piroteală
Care-mi răpește dorința
De a mai schița un zâmbet.
Aud chemarea unui glas dumnezeiesc
Cum îmi cheamă sufletul
Stau pe malul lacului
Și parc-aștept pe cineva.
Printre genele ce stau să se-nchidă
Privesc un apus însângerat
Și mă gândesc...
Simt cum o mână îmi atinge
Umărul cel gol,
Dar când mă-ntorc
Nu realizezi cât
De importantă este viața
Decât atunci când pierzi pe cineva,
Când imaginea lui nu râmâne
Decât o amintire ștearsă
Ce se pierde prin mintea
Unei persoane suferinde.
Și
Lumina lunii se oglindește
În umbra timpilor ce vin,
Lângă mireasa-i se oprește,
Cu fața-i albă ca un crin.
Atinge umerii cei goi,
Sărută buzele cele reci,
Ar vrea s-o vadă, și strigoi,
Ca
Eu sunt eu. O ființă care privește cu durere în suflet cum lumea este distrusă de semeni. Merg pe stradă și pot citi pe fața lor nepăsarea. Cu toții trăiesc iluzia unei lumi perfecte. Însă se
și dacă...
ai renunța la nemurire
în schimbul unui sărut?
n-ai vrea să simți pasiunea
buzelor reci de plumb?
să-nduri privirea înghețată
a ochilor păgâni
ce te-au iubit
cu toată patima
Visez...
Alerg pe un coridor
Care pare să n-aibă capăt.
Urmăresc o lumină
Ce se-ndepărtează tot mai mult.
Ecoul pașilor mei apăsați
Dispare în vocea unor umbre.
Mă împiedic și cad.
Aud în
Prima oara când te-am văzut
Ai plantat în inima mea sămânța dragostei.
A doua oară te-am zărit mergând pe stradă.
Atunci sămânța a prins rădăcini.
Când piveai apusul de soare a fost a treia oară
L-am văzut...
Pentru câteva clipe
Am fost aceeași persoană,
Două inimi ce bat
În același trup,
Două minți identice,
Dar atât de diferite.
Însă acum a murit.
Demonul din mine l-a ucis.
Un
Nu mai știu ce să scriu...
Fericirea mi-a ucis inspirația.
Orizonturile mi-au ajuns limitate,
Iar gândurile-mi mărețe au naufragiat
Pe un țărm încă necunoscut.
Și acum mă plimb
Prin universul
Efemeritatea timpului meu îmbracă umbre de teamă, mi-e somn,
Când visurile-mi deșarte se scurg la canalul tinereții mele - Dor.
E târziu, noaptea deschide porți pentru demonii din mine –
Te privesc...da!
Te simt și ești adevărat.
Însă privirea ți-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi înghețate
De răsuflul unei pasiuni
IE