Poezie
Moartea fecioarei
1 min lectură·
Mediu
Lumina lunii se oglindește
În umbra timpilor ce vin,
Lângă mireasa-i se oprește,
Cu fața-i albă ca un crin.
Atinge umerii cei goi,
Sărută buzele cele reci,
Ar vrea s-o vadă, și strigoi,
Ca să se iubească-n veci.
Ar vrea ca buzele închise
Să-i răspundă sărutării.
Însă dorințele-i sunt vise
Ce se pierd în spuma mării.
Privește corpul decedat,
Îi mângâie de-aur părul
Și se roagă ne-ncetat
Nevrând să vadă adevărul.
Pe fața mândrei se schițează
Un ușor zâmbet trist,
De parcă pe el îl visează
Cu ea în Paradis.
002.555
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Iordache Elisa-Mihaela. “Moartea fecioarei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iordache-elisa-mihaela/poezie/174849/moartea-fecioareiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.