Poezii

Efemeritatea timpului meu îmbracă umbre de teamă, mi-e somn, Când visurile-mi deșarte se scurg la canalul tinereții mele - Dor. E târziu, noaptea deschide porți pentru demonii din mine –

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Ce furtună de nebunie Ia ființă-n neumblata încăpere Unde de-atâtea ceasuri nu ți-au pășit străini Și ce scântei de jale Þi se-adună în priviri. Și cartea-i ruptă și nu-ți mai destăinuie

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Nu mai știu ce să scriu... Fericirea mi-a ucis inspirația. Orizonturile mi-au ajuns limitate, Iar gândurile-mi mărețe au naufragiat Pe un țărm încă necunoscut. Și acum mă plimb Prin universul

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

simt cum mă pierd pe marginea unui eu într-o noapte goală, fără stele. e noaptea prăbușirii existenței mele, sfârșitul ultimului râs pasiv cerșit. și deși azi e sfârșitul, eu tot te simt. te-am

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Ascultă cum plouă cu astre, Se scurge spre ducă lumina. Tu, înger sfânt al existenței mele, Dă-mi o aripă să zburam. Þipete tăcute, nestrigate, mă dor, Și cerul se curăță de stele. Spune-mi,

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

Se pierd cuvintele În mintea limitată a omenirii. Suflete inocente Þipă în nebunia fulgilor de nea, Dar nimeni nu le aude... Indiferența oamenilor e prea mare. Mă invadează gânduri

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

Pleacă... Lasă-mă să mă bucur De suferința mea... De nesiguranța cu care Mă trezesc dimineața, Cu care merg pe stradă Și care îmi bântuie și visele. Acum stau si mă uit la tine... Nu te mai

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Foșnetul frunzelor zgâriînd asfaltul Cutremură liniștea așternută de-o secundă. Ramuri în vânt se-ndoaie umile În calea viitorului ce șterge amintirea. Sângele inundă slabele-mi vine, Lacrimi

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Noaptea dă să se piardă-n zori Dar somnul tot nu se-arată La lumina unei lustre Ce atârnă parcă să cadă Mă simt pierdută printre rândurile Unei cărți din care nu înțeleg nimic Cuvintele parcă

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Pentru lume sunt doar o piesă Pe această imensă masă de șah. Un pion nevinovat amestecat În planurile vieții, O frunză neînsemnată În acest copac uriaș... Dar poate, pentru cineva, Sunt mai

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

Și iată-mă... Am renăscut dintr-o scoică Rătăcită atât timp în mare... Mintea mea este învăluită-n ceață... Ochii-mi sunt goi... nu oglindesc nimic... Cine sunt eu? De unde am venit? În urma

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Nu realizezi cât De importantă este viața Decât atunci când pierzi pe cineva, Când imaginea lui nu râmâne Decât o amintire ștearsă Ce se pierde prin mintea Unei persoane suferinde. Și

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

Te văd... Aștepți nemurirea Sub o boltă fără stele. M-apropii de tine Cu pași deși și mici De teamă să nu trezesc luna, Iar pasiunea noastră Să fie dezvăluită. Mă acoperi cu brațul tău Cu

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Vreau să mă îndepărtez De amintirea unui trecut Presărat cu suferință. Alerg prin gradina Trandafirilor însângerați, Iar gleznele-mi sunt mângâiate De lacrimile unei triste dimineți. Acum am

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Te privesc...da! Te simt și ești adevărat. Însă privirea ți-e atât de tulbure Încât pare înecată-n lacrimi. Buzele tale, vinete de mort, Par a fi înghețate De răsuflul unei pasiuni

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Visez... Alerg pe un coridor Care pare să n-aibă capăt. Urmăresc o lumină Ce se-ndepărtează tot mai mult. Ecoul pașilor mei apăsați Dispare în vocea unor umbre. Mă împiedic și cad. Aud în

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

E liniște... O liniște care, încet, Devine asurzitoare. Pot să aud cum bătăile inimii Se pierd în infinit, Iar răsuflarea-mi grea Se lovește de fereastră. Mâna tremurândă ridică un pahar Care

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Și stă... Și așteaptă să mai răsară O dată soarele. Aripile de plumb Îi sunt ca o povară, O pedeapsă a nesupunerii. Cu pași mici și rari Bântuie prin cimitirul pustiu. Se oprește lângă

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

L-am văzut... Pentru câteva clipe Am fost aceeași persoană, Două inimi ce bat În același trup, Două minți identice, Dar atât de diferite. Însă acum a murit. Demonul din mine l-a ucis. Un

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Stau pe malul lacului Și parc-aștept pe cineva. Printre genele ce stau să se-nchidă Privesc un apus însângerat Și mă gândesc... Simt cum o mână îmi atinge Umărul cel gol, Dar când mă-ntorc

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

Plâng... Vreau să regăsesc ceva Ce am pierdut demult: Pe mine! Vreau ca aripile mele Să renască din cenușă Precum pasărea Pheonix. Să se metamorfozeze În unele noi Și să-mi redea

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Și mor... Simt cum bătăile inimii se rarefiază. Simt undeva, în trup, o piroteală Care-mi răpește dorința De a mai schița un zâmbet. Aud chemarea unui glas dumnezeiesc Cum îmi cheamă sufletul

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Nu sunt o poetă, dar scriu poezii... Prin ele simt libertatea noțiunii de a fi. Nu sunt o poetă, dar scriu poezii... Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaș O frunză rătăcită în acest oraș. O

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Privesc căderea soarelui Și mă pierd printre cuvinte. Totul trece pe lângă mine Ca o blândă adiere. Uit totul, ce-am în minte, Chiar și ultimul cuvânt. Citesc o carte, dar nu-nteleg nimic. Mă

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Lumina lunii se oglindește În umbra timpilor ce vin, Lângă mireasa-i se oprește, Cu fața-i albă ca un crin. Atinge umerii cei goi, Sărută buzele cele reci, Ar vrea s-o vadă, și strigoi, Ca

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Și tot eu sunt... Un înger printre oameni Ce ascultă chemarea Paradisului Dar care nu se poate înălța. Un înger obligat să renunțe la nemurire În schimbul libertății. Aripile-mi erau speranța

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Acum îmi amintesc... Am fost un înger, da! Dar am sărutat păcatul Și am căzut din Paradis. Încerc să zbor pe aripile vântului, Însă aripile-mi sunt zdrențuite, Așa că nu mă pot ridica. A murit

IEIordache Elisa-Mihaela

0

4

De câte ori privesc cerul Te văd pe tine iubitule. Norii de-argint îți conturează forma Dar sunt prea departe ca să te ating. În sufletul meu suferind Ai aruncat sămânța disperării, Dorinței

IEIordache Elisa-Mihaela

0

3

și dacă... ai renunța la nemurire în schimbul unui sărut? n-ai vrea să simți pasiunea buzelor reci de plumb? să-nduri privirea înghețată a ochilor păgâni ce te-au iubit cu toată patima

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Plutesc fără sens pe aripile de argint ale vieții. privesc pământul cu aceiași ochi, cu aceeași privire tulbure și rătăcesc pe cărări interzise de ideile absurde ale

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

ieri am avut un vis. am visat că alergam prin marele neant al universului, o trecere divină în neființă. și totuși acum totul e pustiu,

IEIordache Elisa-Mihaela

0

0

Și tot eu sunt... o floare rătăcită, rămasă-n vântul iernii ce îndură pasiunea unei iubiri pierdute, o floare care caută printre amintirile unei vieți

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1

odată am avut un vis am vrut să zbor spre eden. însă am uitat că un înger cu aripile rupte nu mai poate zbura asa ca...am cazut

IEIordache Elisa-Mihaela

0

1