Poezie
Ascensiune
1 min lectură·
Mediu
Și tot eu sunt...
Un înger printre oameni
Ce ascultă chemarea Paradisului
Dar care nu se poate înălța.
Un înger obligat să renunțe la nemurire
În schimbul libertății.
Aripile-mi erau speranța și iubirea,
Dar s-au risipit,
Iar acum le semăn tuturor.
Sunt o ființă oarecare, un lucru firesc
Ca toate celelalte.
Însă lumea e văzută cu aceeași privire
pierdută în zare,
Apusul rămâne fascinant în continuare,
Doar eu mă schimb.
Renunț la aripile sfâșiate
Pentru a mă înveli cu sentimente,
Pentru a întâlni căldura unui răsărit,
Pentru a mă mai ridica o dată la cer.
002.374
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Iordache Elisa-Mihaela. “Ascensiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iordache-elisa-mihaela/poezie/174803/ascensiuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.