Poezie
Indepartare
1 min lectură·
Mediu
De câte ori privesc cerul
Te văd pe tine iubitule.
Norii de-argint îți conturează forma
Dar sunt prea departe ca să te ating.
În sufletul meu suferind
Ai aruncat sămânța disperării,
Dorinței arzătoare de a iubi inexistența,
De a iubi păcatul.
Iar acum, în floarea nopții ies afară,
Doar pentru a mai privi o dată
Pierderea nemuririi.
032.985
0
\' tine, iubitule\' sau
\'Iar acum, în floarea nopții, ies afară\'
cred ca te apropii de imaginea ta. Vei zbura, dar traieste asa, cu sufletul. Cred ca aici te apropii de cer sau te indepartezi de neant.
Bine ai venit, scriitorule!