E ultima zi in care ploua din vina mea,
Peste dragoste,peste lumina,peste dumneata.
O sa-mi intorc pe dos sufletul,cu aripile inlauntru,
Si o sa te privesc cu ventricolele deschise,
Atat timp
nu-mi amintesc
daca cerul a murit mai intai
sau si-a strans vantul
apa din ochii sarutului.
eram pe marginea unei narcise
facand cercuri dintr-un gand
cu tine intr-o mana
si sufletul
Am un sentiment de lipsa ,de gol,de pacat,
Copacul care ma legana pana mai ieri s-a uscat,
Tu si toamna ati venit si apoi ati plecat...
Din mine,din toate cele ce unicorn ma mai simt...
.
Nu am uitat cerul pe care-l sarutai in ochii mei,
Padurile noastre intinse intr-o intreaga lume,
Cu oameni pe care-i intalneam ,cautandu-ne,
Printre imbratisarile verzi si pline de zambet..
Fara-nceput aceasta marturisire pe care o fac din muribunda iubire..
Si fara de sfarsit chin al mistuirii in sine dintr-o surda,
imposibil de iertat tacere si grea de prea multa umbra-durere.
