Ionut Demetrescu

e vorba despre napasaren dar sentimentul general este ca iti pasa pana la iritare...iar versul final (cel mai reusit) de azvarle in victimizare : \"sunt femeie, nu?\"

frumos scris, cu iz clasic, o dialectica tacere sunet din care se naste o intrebare...nu mai conteaza raspunsul

titlul indeamna la prudenta, te apropii incet de poezia ta, cu teama...in schimb am ramas placut surprins, si macar cu o imagine cu adevarat poetica, pe retina \"un alt proxenet de sentimente ce-mi mangaie genunchii...\"; a ceva foarte vizual aici, un fetisism revarsat, din care te zbati sa iesi...

poezie culta, cum zic francezii ; pentru mine face parte din acelea in care il cautam pe dumnezeu, doar pe alte cai : tu alegi sa te lovesti de cuvinte prin \"urmele drumului-septembrie\", semn ca mai e putin pana cand intram intr-o noua iarna...si la final te bucuri la o descoperire, in timp ce altii se bucura la o ruga...\"umbra lui Dumnezeu\"

...imagini reusite, iar cea a clepsidrei, nu stiu daca a fost intentionata sau un \"delir de moment\", dar e atat de frumoasa incat nu se poate explica, ci se poate simti in schimb, se poate aproape mirosi...

merci pentru comentariu...da, cred ca inteleg ce vrei sa spui, despre sacralitatea lui \"te iubesc\" ; cand am inceput sa scriu , am inceput de la titlu, si as fi dorit o adevarata poezie de dragoste, dar m-am lasat purtat si asa a iesit, un alt \"te iubesc\", unul probabil dar nu atat de evident...
asa ca e drept ca titlul pare un pic stingher dar nu pot schimba, ca as omori parca pe cineva...