Timpul este o muzică perfectă
Curge și ne mângâie
Timpul ne imbalsameaza,ca pe o mumie
Doar când muzica este auzită
Muzica este simțită
Dar nu toți o înțeleg
Un joc de
Îti citesc in palmă:
Ai picioare,mâini si ochi
Ai gleznele fierbinți
Parul,ating buzele moi usor
Ai fruntea alba,netedă
Îti citesc in stele...
Te privesc pe tine.
Îți citesc pe
Îngerul greoi cu aripi de plumb
caută în hău sufletele moarte
Îngerii cu aripi de plumb
învelindu-i în sicrie,
sufocați de greutatea aripilor de plumb.
Aerul gros îneacă
Jocul din copilărie …
urcatul de-a bușilea a primei scărițe
urcatu-n toiag tot mai sus
și scaritele roiesc,una la fiecare pas
și parcă uric pe benzi rulante ce coboară
trase de sus
Valuri de întuneric,suflă mantia de noapte
Pseudopodele înalte ,
Ghiarele ce sfâșiau pământul
Mușcând bucată cu bucată
Insula ce sprijină izvorul
Din norii arginti,ca fantasmele
Nopțile cad peste noaptea cea blândă ,
Visele-mi șuier prin beznă cu farul ,
Ziua răsar Soarele-n mare
Căutând pe buzele tale durerea și visul.
Soarele-mi plânge-n suspine ușoare
Mulți își bat piroane
Și spun că-s nestemate
Și pleacă de acasă fără oglindă
Și vor un loc pe firul de păianjen
Când ei ucis-au sfintele minune
Din nisip facut-au piramide
De mult timp n-am mai simțit
Raza pur a dimineții
Haosul a existat ,
El este pretutindeni
Liniștea m-a cuprins
În cantecu-i dulceag .
Cu mișcări nedefinite ,
Toți
Aș vrea să știu ce este adevărul...
Ori totul este nevăzut ca cel de sus
Și toate curg prin oglinda ochiului
Refelctandu-se pe sine
În deșerturi africane
Fără apă ,însetat,tot
Cu miros de iasomie ,
Vântur cerul pe câmpie
Scânteie pe lac,florile ce dimineața cad
Vântul,tremura spicele-n pământ
Ce le schmba-n valurele
Și mă duc încet pe ele.
Noaptea
De al pheonixului foc
O lacrimă
mi s-a prelins pe frunte
ca o sabie de foc
rănit adânc
săgeți de vânt
lovit de cânt
salve de plumb
de mă rapun .
Rămas pe câmp
Cad din cer....pe timp de vară,
Mesaje dure din cosmos,
Amintesc de vechii lideri ai Terrei,
De început și de sfârșit,
Timpul tot ei stăpânesc
Simte durerea da timpul ba,
Să
A fost odată de când timpul
Erou viteaz măreț și drag
De la oraș urban
chiar și-n sat rural
Eroul indragit,al nostru Superfluu
Priviți pe cer e o pasăre nu ,e un avion
Poezia bate-o vântul
De mă cată sub pământ,
Armonia bate-o gândul
De mă scoală o să cânt.
Codrii vechi și iară noi
Stând înfipți în rădăcini
Mă trezește un vulpoi
Să te ating...
Într-o privire cu totul te înghit
Semiluna mea
Să te ating...mi-e frică
Stau lângă tine,mă privești
Să sprijin ca Atlas,Pământul
Ce gravitează în jurul
Ating totul prin cuvânt
Liman atins doar de savanți,
For interior nestins
Atins de muzica perfectă .
Oază de nesfârșit,plouă făr de sfârșit ,
MItic firmament de un abis
Ele
Am trasat un cerc,lângă izvor
și mă roteam de la dreapta la stânga,
atât de repede...
florile se micsorau
copacii creșteau pitici
lacrimile curgeau înapoi în ochi
pielea-mi
Și cum s-o uit pe ea,dragă mea iubită
Când mă săruta și mă-ncuraja
De ce m-ai părăsit iubito ?
De dragul tău divin,să ști
Eu mi-am construit o navă
Cu unelte de la tata și