Ionescu Florin

Îti citesc in palmă: Ai picioare,mâini si ochi Ai gleznele fierbinți Parul,ating buzele moi usor Ai fruntea alba,netedă Îti citesc in stele... Te privesc pe tine. Îți citesc pe

Îngerul greoi cu aripi de plumb caută în hău sufletele moarte Îngerii cu aripi de plumb învelindu-i în sicrie, sufocați de greutatea aripilor de plumb. Aerul gros îneacă

Jocul din copilărie … urcatul de-a bușilea a primei scărițe urcatu-n toiag tot mai sus și scaritele roiesc,una la fiecare pas și parcă uric pe benzi rulante ce coboară trase de sus

Valuri de întuneric,suflă mantia de noapte Pseudopodele înalte , Ghiarele ce sfâșiau pământul Mușcând bucată cu bucată Insula ce sprijină izvorul Din norii arginti,ca fantasmele

Nopțile cad peste noaptea cea blândă , Visele-mi șuier prin beznă cu farul , Ziua răsar Soarele-n mare Căutând pe buzele tale durerea și visul. Soarele-mi plânge-n suspine ușoare

Mulți își bat piroane Și spun că-s nestemate Și pleacă de acasă fără oglindă Și vor un loc pe firul de păianjen Când ei ucis-au sfintele minune Din nisip facut-au piramide

De mult timp n-am mai simțit Raza pur a dimineții Haosul a existat , El este pretutindeni Liniștea m-a cuprins În cantecu-i dulceag . Cu mișcări nedefinite , Toți

Aș vrea să știu ce este adevărul... Ori totul este nevăzut ca cel de sus Și toate curg prin oglinda ochiului Refelctandu-se pe sine În deșerturi africane Fără apă ,însetat,tot

Cu miros de iasomie , Vântur cerul pe câmpie Scânteie pe lac,florile ce dimineața cad Vântul,tremura spicele-n pământ Ce le schmba-n valurele Și mă duc încet pe ele. Noaptea

De al pheonixului foc O lacrimă mi s-a prelins pe frunte ca o sabie de foc rănit adânc săgeți de vânt lovit de cânt salve de plumb de mă rapun . Rămas pe câmp

Cad din cer....pe timp de vară, Mesaje dure din cosmos, Amintesc de vechii lideri ai Terrei, De început și de sfârșit, Timpul tot ei stăpânesc Simte durerea da timpul ba, Să

A fost odată de când timpul Erou viteaz măreț și drag De la oraș urban chiar și-n sat rural Eroul indragit,al nostru Superfluu Priviți pe cer e o pasăre nu ,e un avion

Poezia bate-o vântul De mă cată sub pământ, Armonia bate-o gândul De mă scoală o să cânt. Codrii vechi și iară noi Stând înfipți în rădăcini Mă trezește un vulpoi

Să te ating... Într-o privire cu totul te înghit Semiluna mea Să te ating...mi-e frică Stau lângă tine,mă privești Să sprijin ca Atlas,Pământul Ce gravitează în jurul

Ating totul prin cuvânt Liman atins doar de savanți, For interior nestins Atins de muzica perfectă . Oază de nesfârșit,plouă făr de sfârșit , MItic firmament de un abis Ele

Am trasat un cerc,lângă izvor și mă roteam de la dreapta la stânga, atât de repede... florile se micsorau copacii creșteau pitici lacrimile curgeau înapoi în ochi pielea-mi

Și cum s-o uit pe ea,dragă mea iubită Când mă săruta și mă-ncuraja De ce m-ai părăsit iubito ? De dragul tău divin,să ști Eu mi-am construit o navă Cu unelte de la tata și