Ionescu Doina

\"Nici o rană, nici o durere, nici un piron nu îi sfâșâie carnea și oasele deși se află acolo, purtându-și crucea ca pe cea mai apretată cămașă ce-i condamnă trupul la propria-i formă\"... acceptarea ideii de Cruce, forma nascuta de la inceput pentru a fi rastignita, \"condamnarea\" divina si mai presus de asta asumarea ei... toate astea tu ai ales sa le dai un singur nume: superglue!!! (ca si la Sorescu, enuntul initial pare a avea caracter de blasfemie, mascat intr-o reclama, si nu e asa ceva... ar fi prea simplu).
Minunat!

Ma bucur ca te fac sa zambesti... e inca inocenta si candoare intr-un zambet... numai suficienta sa nu fie, ca-i pacat; o imagine din poezie insa sigur mi-a placut...\"soarele ratacea prin matasea asternutului\", iar misterul este subinteles (de mine, desigur) adus de pletele unei femei blonde, frumoasa... tot mai frumoasa dupa o noapte de iubire. In rest, raman la parerea mea despre corsar! (ar trebui sa stea mai mult pe acasa...). Cu respectul cuvenit fiecaruia dintre noi, Doina.

... iata cum intelege si o femeie (mai trebuie sa spun oarecare?!!): cam tarziu scrisa, amintind de un ratacit Ulise printre pletele unei insulare, declarativ in teorie si lamentabil esuat in real... (hei! sper ca intelegi ca vorbeam de \"insul\" ce \"suspina\"-n poezie, nu de poet!)

Opreste, Doamne, timpul cresterii copiilor nostri, lasa-ni vesnic minunat de calzi... (nu se intampla asa!); sa fii bucuroasa \"florareasa\" cu vorbe cu tot, si cu cel mic... tu inca mai ai timp!

Multumesc pentru aceste clipe speciale... multumesc si de intristarea care creste in mine, Doamne ni s-au ratacit barbatii, au uitat sa mai descalece si dusi sunt intr-un absurd razboi cotidian...

eu una resimt miristea ca pe o pierdere a lui \" verde crud, verde crud\", ca pe o decolorare in paiul galben si spulberat catre niciunde; multumesc de citire, mai ales de catre cine ca tine, Ravel...

Multumesc sincer pentru recomandari si sunt prima care marturisesc ca la mine \"imprasitierea\" este definitorie; sau sunt ca \"apa imprastiata pe masa\", in lipsa paharului care s-o contina! ( nici macar originala nu sunt... sintagma ii apartine lui Jean Kovalevsky)...

... dar de imaginea ancestrala a gestului unui barbat care pune mana pe crupa calului, regasita in firescul cu care un taran isi atinge muierea (scuze de ardelenismele mele...)nu zice nimeni nimic?!!... firesc, fara \"obscenitatea\" oraseanului contemporan...minunata poezie, cu adevarat!

... multumesc! (eu cu greu gasesc un semn de exclamare pe tastatura, mai usor il desenez in aer); imi place insa starea asta regasita in mine, prin voi... in care unii chiar mai scriu si poezie, nu doar s-au apucat de afaceri profitabile); e un prilej de-a redeveni eu, care ma credeam deja pierduta, prin voi toti, frumosilor!

Nu pot scrie decat ca imi place... nu ma pricep la comentarii stilistice, doar simt si-mi place (ca atunci cand deschid un volum de Mircea Ivanescu).

buna! n-am apucat sa citesc poezia,cu greu ma descurc cu acest site,unde sunt nu doar novice,ci si...cam nauca!(de azi dimineata tot strig \"Help!\" si nu ma ajuta NIMENI;poate AJUTOR e mai de inteles.
Te rog,scrie-mi si mie cum se procedeaza cand vrei sa-i raspunzi cuiva care a avut amibilitatea de-a scrie ceva despre cum scrii tu...te rog!(adresa mea de email este doina_ovesia@yahoo.com