Poezie
Prea multe vieti
2 min lectură·
Mediu
De unde vine seara ce-o simt cum ma-mpresoara
si pacea tainica ce curge, soptindu-mi de afara?
Chemarea naste din dorurile vechi, traite odinioara,
sau simple vieti ascunse-n mine tot striga, chemandu-si
o vioara?
Pamantul, plamadit prin mainile Divinului mestesugar,
a fost probabil strans, in graba, din cimitirul
de pe deal.
Prea canta-n mine doruri, mai vechi si mai tacute,
pe care doar cativa mai stau sa le asculte.
Un biet poet, obscur si singur, privind atat de trist
o alba coala...
O tanara mireasa, cu florile cununii desprinse-n par,
cazute alb, in poala...
Un lautar betiv, tinand la pieptu-i schilod o jalnica vioara,
tot canta-n mine balade mute,
Si trupu-mi infioara.
Prea multi traiti in mine si toti aveti taceri
si lacrimile voastre tot cad si cad, din Cer.
Durerea Voastra a devenit acum numai a mea,
dar, biete suflete neimplinite, eu ce sa fac cu ea?
Si chiar de-as fi vioara maestrului Divin,
tot n-as putea atata cantec-lacrima sa va inchin.
De aceea astept sa vina seara, o simt cum ne-npresoara
si pacea tainica ce curge, ne va chema afara.
Acolo, sub stele palide si mute, ne vom striga cu disperare
tristetile din vietile trecute...
si de-om avea norocul sa imbunam Hazardul, in locul dorurilor noastre,
va rasari un... astru.
033378
0
Mi-au placut:
O tanara mireasa, cu florile cununii desprinse-n par,
cazute alb, in poala...
si
Acolo, sub stele palide si mute, ne vom striga cu disperare
tristetile din vietile trecute...
Cred ca numarul atat de redus de citiri la aceasta poezie si la altele ale tale este nedrept. Ai ceva de spus.Forma va veni cu timpul.