Ionescu Bogdan

Tasneau chei sol inmiresmand buchete de marmoreice fantani Sfaraind pe mozaicul scut invapaiat in franjurate muscaturi Din sagetari de amorasi se scurge aerul opacizand clondire A capitelurilor bucle

Drumul ne-a ales chiparosul încremenit în piatră Acul terminat într-o iluzie de sânge perlată-n ambră Ce-ți prindea părul ca într-un cuib de corbi Mâinile in Graal adăpost apei ce chinuitor

Ea-și culcă trupul în roșie ceară Ca o scrisoare ce sigiliu asteaptă Dar atat de fin atat de fin Cum sculptorul închide un surâs In gropițele obrajilor Iar stelele se prind în piatra Cerului de

Motto:Succesiunea acestei melodii are firescul sinuciderii Valurile franjurau firavul petec de plajă Unde trupurile noastre erau cuprinse De moleseala ce precede dragostei Ce-ai vrut să-mi spui când

Tu ai frumusetea liedurilor lui Wolf rostogolite-n avalansa printre catacombe A colonadelor cu sicomori coroane pe care cerul a inmarmorat icoane Sculptura provei unei nave imbratisand sinucigas

Ca o virgula doborata gondola pe Marele Canal Un tablou de Canaletto imitand plutea fantastic Chipuri de varsat atinse temeliile palatelor erodate mereu De-al undelor trident ce ne purtau spre

Pe-o navă cu galben flam mi-aș îmbarca În pântecul ei de lemn și smoală Gânduri ce-n colcăieli rotunzi îmi par De negri șobolani fermecătoare Cum viața-n tine dă în pârg delicii De nouă luni crescută

Te vreau într-un sublim primordial Învăluită-n jais coral perla și Ambră în coliere ce pielea o curge-n foșnet Din fine linii ale palmei mugurii își fac tulpini Iar cu un vis de iarna în cel mai dur

Þi-s nurii-nvoluptați de bijuterii savante Ș-aromate uleiuri ce dau sălbatic de frumos Sânilor forma unei mâini pregătind să se-ncleșteze Zemoși de grei cu vârfuri ca fructul de mastic ce-a dat în

Un baldachin coronamentul salcilor formau Peste patul de ape roșu ca cinabrul Sursa pictorilor ce au rupt fecioarei Vesmânt cu miere uns din care Prin pori țâșnesc comori hexagonale Inmugurindu-i

Tu ești o catedrală cu lungi vitralii sângerii Zidită pe-o frumoasă rană profundă și fatală În centrul unor ape carmin stătute reci Cum umbre-n tușe groase zăbovesc Pe sânii ce-ncolțesc preaplin

Vreau acordul viorii smuls întamplător De pulpa fierbinte a unei femei Cu mâinile supurând propriile gemete Pe o masă de nașteri într-un abator Parfumul învoalat în nard Al fructelor de lapte

Ca Narcis topaze se admira in helesteu de sticla stafidita Atlaz coconuri prizoniere din lotusi rasfrangand cu-n geamat La Lesbos lebede lesina salamandre-n capastru nestemat Zane-n borangic superbe

Revarsă-te metalic în vegetale răsuciri Păr splendid pe moalele fruct a unei arcuiri de spate Respiră rar ca un miracol pe sâni să îți deșiri ușor Colier de tropicale vânturi pandant cu marea

Demonologia reprezinta studiul sistematic al demonilor. Se refera la cataloagele, brosurile care incearca sa numeasca sa descrie si sa ierarhizeze spiritele considerate malefice. In acest sens

Un cerc de temniță-n crescendo estompîndu-se-n împletituri de fier Fără colțuri molateci și caline ce-n diamantină plasă somnul îmblânzește Osul râcâind pereții tenativa unei sugrumate

Păstrezi amintirea acuarelelor cu fluturi A imortelelor pe care le îngrijeam Cu amețitoare parfumuri crezându-le bolnave Plaja unde călcam doar pe pașii lăsați de celălalt Firavele vase de hârtie

Erau atat de reale irizatiile multicolore ale elitrelor, gustul metalic De parca muscasem dintr-o aripa de seleniu, paienjenisul de netrecut al ochilor Nemarginita intindere perfect plana, djinnul

Respirația ți-a înmugurit pe geamul unde Lumina se desfăcea în nuanțe de galben lămâie și India “În încremenirea lui micul parc pare sub un clopot de cristal” Ai scris atunci cu o așchie de

Îți voi spune Anais ție care prinzi contur Din surdina crenelată a ceții unui vis de opiu Din crevasa ghețarului minții ori a simțurilor carnaval venețian Eu te iubesc cum marea își iubește înecații

Tu ce cu gheare suple mladiezi din pantec focul in gramezi De nestemate matca plina culorilor involburate pe retina Tu ce lumina incoltesti din fruntea cu sarutari dumnezeiesti Si musti din huma cu

Ca o pleoapa insula parea Inchizandu-se peste un ochi albastru Cu eterice uleiuri dragostea Dezmierda un trup superb de alabastru Eu iti priveam sanii tresaltand la mangaieri Si visam laptele