Condeiul frenetic m-așterne pe file...
Gânduri ce mă-nvelesc,
Sentimente neștiute mai ieri,
Partituri ce-și așteaptă solistul.
Tușa zilei de azi,
Condeiul
M-așterne între file,
Iar
Te-ncep
Ca pe fructul oprit.
Eternul eu...
Eternul tu,
Niciodată noi...
Pași făcuți lin pe mătase,
Arome lăsate în urmă,
Locuri din care-mi zâmbești,
Rame atârnate fără de
Mă-ndemni să îmbrățișez lumea
așa cum e ea,
să privesc răsăritul născut din mare,
să calc poteca de munte,
cu pași fermi și egali.
Să mă prind în jocuri de copil, chicotind
iubind fiecare
Am ales pentru azi,
culoarea speranței,
verdele crud,
asemeni colțului ierbii!
Privesc răsăritul,
berzele s-au întors,
pe la cuiburi.
Ascult vântul,
ce jucăuș îmi trimite
petale de flori
și
Doua mâini albe așezate sfios,
Cuprind nesfârșitul.
Eu...
Știu ca e mama.
Două clipe contopite duc spre plus infinit,
O lacrimă caldă scaldă un chip.
Așez mâinile mele sfioase
Pe genunchii
Privește, privește mâinile albe,
spaima lor de umedul înnec,
sau poate zbor peste abisul sec.
Mâini visând, tangent, echilibrat
conturul trupului,
atât de agitat,
mâinile tale, mâinile
O inimă așteaptă
mângâiere și zbor.
Așteaptă speranța
pe o rază de dor.
Așteaptă să-i vorbească văzduhul
să audă ce-i șoptește Duhul
Așteaptă, așteptarea...
Așteaptă,
Promisiunea,
Deși nimic nu e întâmplător,
un plus și-un minus e în fiecare.
Inceritudini, cioburi de-ntâmplare,
pe mantie de prinț sau cerșetor.
Mă pui s-aleg, mereu, să oscilez,
debusolat de risc
A fost un început, ce conținea în el... sfârșitul
Principiul feminin, fecund, mister
Lumina, energie, efemer...
Căci nu există Mitul
Există Infinitul... mereu un 2 în noi
În spațiul dintre
Nejucându-mă,
Iubindu-te,
Mă risipesc in cascadă peste trairile tale
Să redescopăr copilul din tine,
Să gust miezul clipelor tale,
Să pot privi răsaritul deschis in arc peste
Cuvintele mele căzând
Construiesc noul trup,
Ce-nvelește esența
Adevărul născut din priviri.
Sentimente în foi
Ne-nveșmântă cu curcubee deschise în arc,
Între palmele noastre
A venit toamna,
Gândurile mele cad pe pământ,
A venit vântul
Să mi le răsfoaie,
Să-mi lase gândul dezvelit.
A venit toamna
Să-mi dezvelească copacii
Eu...
Mă-nvelesc doar cu gânduri.
Scânteia trăirilor mele
Se-nalță in noapte spre stele.
Noaptea-mi cuprinde tâmplele
Să-mi răvășească gândurile,
S-aleagă zbuciumul din ele,
Să pună ordine-ntre stele.
Copilul din mine
Mă înveșmânți cu matasea macilor,
Să mă simt lan
Adiat sub palmele tale.
Purpură fluturând
Îmbracând cerul cu mari fluturi roșii.
Mătasea foșnind ușor sub picior
Înfășurată pe trăirile
M-aș ascunde,
In sâmburi...
Dac-aș putea!
Aș otrăvi
Tot răul din lume,
Ce m-atinge,
Ce mă cuprinde!
M-aș ascunde în sâmburi,
Dac-as putea...
Să păstrez
Dragostea mea!
De dimineata
Am ales pentru azi,
Culoarea sperantei,
Verdele crud,
Asemeni coltului ierbii!
Privesc rasaritul,
Berzele s-au intors,
Pe la cuiburi.
Ascult vantul,
Ce jucaus imi
Sunt gaza prinsa-n rasina,
Frumos chihlimbar....
Voi fi minunatul pandativ,
Prins de lantul zilelor tale.
As vrea sa ma-nsotesti in drumul meu,
Sa ne-odihnim o clipa,
Alaturi de Ursa
Neprimite raspunsuri,
Astept.
As vrea ,
Sa simt bratele tale,
Prinse in cerc,
Dar...e focul,
Ce-mi tine de cald si de frica,
Tovaras bun printre stele,
Stavilar
Candva, mi-ai spus
„Primanara”...
Chiar asa si era,
Prindeam viata!
Acum pot fi „Vara”,
Sa te-ncalzesc...
Maine „Toamna”,
Sa te hranesc...
Si poate candva „Iarna”,
Sa-ti aduc sarbatoare
Pasii m-au dus pe-o poteca,
Undeva in trecut...traind azi lucruri visate ieri...
Eram fericita,
Imi crescusera aripi,
Puteam sa si zbor,
Din nou inspre noi doi.
Dar privindu-mi picioarele
Mă poartă vântul legănat,
Ca pe o frunză,
Răsfoindu-mi aromele,
Răvășindu-mă...
Peste ape și munți,
La picioarele tale.
Privesc cu ochi de copil,
Culorile toamnei...
Ciuta din mine,
Zvelt se
Asemeni ulmilor,
mă-ndoi,
când toți s-așteaptă
să mă frâng...
Foșnet ușor,
răvășit.
Ploaie și vânt șuierat,
trec prin falangele mele răsfirate,
ca lamele unei lere,
transformate în
IC