Mama (in memoria Mariei)

Doua mâini albe așezate sfios, Cuprind nesfârșitul. Eu... Știu ca e mama. Două clipe contopite duc spre plus infinit, O lacrimă caldă scaldă un chip. Așez mâinile mele sfioase Pe genunchii ei tremurânzi, Îi dăruiesc brațele mele, Mâinile ei sunt acum ale mele. Ea... Imi dăruiește inima ei, Eu i-o dăruiesc pe a mea Și uite așa făcând schimb de inimi privim lumea în mod diferit De pe buza clopotului ce stă să bată. Privirile noastre trec dincolo de ding dang-ul clopotelor. Cuprinzând infinitul din noi in căușul palmelor noastre O lacrimă caldă scaldă un chip, Noi imbrățișându-ne dansăm pe buza clopotelor lumii, Tăind nemărginirea cu dragostea noastră. De dincolo de cuvânt, După ding dang-ul clopotelor frenetic, Simt mâinile mamei intinse sfios Să-mi șteargă lacrima caldă prelinsă pe chip.