M-am întors
cu obrajii plânși...
de ploaie.
Știi? ...
Parcul și-a muiat crengile
în sufletul meu.
În urma mea,
rămân crengile ude.
Eu,
cu fața doar spre ieșire,
o față de lumină,
palidă
Vreau,
să desenez pe nisip,
cu degetul mare de la picior,
un cerc.
Încep să trasez,
dar nu pot închide cercul...
Poate
arcul meu trasat nu-i egal.
Jumătăți
Am întins mâinile
și tu
m-ai descătușat!
Ce-aș putea să mai vreau?
Acum,
pot să mă rotesc singură,
pot cuprinde lumea
în brațele mele,
pot zâmbi,
pot chiar să și râd
și nimeni,
nu-mi mai
În fiecare clipă,
contiuu...
se rupe din mine ceva,
...vechiul eu...
Acum...
chiar acum mă desfac
în două jumătăți...
una la mine,
alta la tine...
Mor încet,
cu lumina de început a Lunii!
Chiar dacă mă vei găsi
îngenunchiată...
genunchii mei îți vor zâmbi
dezveliți
de povară.
Gustul dulce-amarui
al sentimentelor noastre,
ne vor pătrunde
ca noi să simțim,
cu toată
Ploaia bate-n fereastră
Când lin,
Când alert,
Asemeni degetelor fremătânde,
Frumoase și ferme ale pianistului.
Rapsodia timpului
Cade șoptit peste lume.
Sfioase degete răsfirate în
Ești esență
Ce-mi descopera lumea.
Ești miezul lucrurilor din jur,
Ești cel ce dă lucrurilor un nume.
Eu...
Mă pierd,
Rătăcind printre forme.
Ce suntem noi?
Miezul și forma
Spune-mi de câte ori dimineața
Nu privești cerul,
De câte ori Luna
Nu-ți luminează pașii,
De câte ori tălpile tale sângerează
Călcând tristețile lumii.
Spune-mi de câte ori
Câtă dreptate ai,
Doamne!,
\"Iubesc iubirea\"
și-am invătat s-o găsesc,
în fiecare clipă...
în fiecare cuvânt...
în fiecare gest.
E ca un drog
cu care mă hrănesc,
e puterea ce mișcă întreg
Asemeni unei cărți
așezate cu grijă pe etajeră,
aștept...cuminte,
aștept în tăcere
să mă găsești,
să mă răsfoiești,
să mă-nveți,
să mă porți în gând,
să mă iubești,
să mă așezi cu drag în
Las vântul să mă pătrundă.
Las ploaia să mă spele.
Las pașii călători pe alee,
și privesc corola copacilor
deschisă în arcade.
Pășesc, cu lacrimile ploii pe fată.
Undeva... pe alee,
stă visul
Va veni vremea, când ninși
vom fi împreună noi doi,
și focul din vatră va arde frumos povești,
adunate în suflet de noi amândoi.
Alintându-ne, în balansoarele noastre,
depănăm, visând cu ochii
Adună toate pădurile de pe pământ și aruncă-le în soare,
Vor arde precum, un pumn de paie în focul vânătoresc.
Adună toată apa mărilor și oceanelor și arunc-o în soare,
Va sfârâi aidoma unei
IC