Poezii

Condeiul frenetic m-așterne pe file... Gânduri ce mă-nvelesc, Sentimente neștiute mai ieri, Partituri ce-și așteaptă solistul. Tușa zilei de azi, Condeiul M-așterne între file, Iar

ICIonel Ciobanu

0

0

Te-ncep Ca pe fructul oprit. Eternul eu... Eternul tu, Niciodată noi... Pași făcuți lin pe mătase, Arome lăsate în urmă, Locuri din care-mi zâmbești, Rame atârnate fără de

ICIonel Ciobanu

0

0

Mă-ndemni să îmbrățișez lumea așa cum e ea, să privesc răsăritul născut din mare, să calc poteca de munte, cu pași fermi și egali. Să mă prind în jocuri de copil, chicotind iubind fiecare

ICIonel Ciobanu

0

1

Am ales pentru azi, culoarea speranței, verdele crud, asemeni colțului ierbii! Privesc răsăritul, berzele s-au întors, pe la cuiburi. Ascult vântul, ce jucăuș îmi trimite petale de flori și

ICIonel Ciobanu

0

0

Privește, privește mâinile albe, spaima lor de umedul înnec, sau poate zbor peste abisul sec. Mâini visând, tangent, echilibrat conturul trupului, atât de agitat, mâinile tale, mâinile

ICIonel Ciobanu

0

0

O inimă așteaptă mângâiere și zbor. Așteaptă speranța pe o rază de dor. Așteaptă să-i vorbească văzduhul să audă ce-i șoptește Duhul Așteaptă, așteptarea... Așteaptă, Promisiunea,

ICIonel Ciobanu

0

0

Deși nimic nu e întâmplător, un plus și-un minus e în fiecare. Inceritudini, cioburi de-ntâmplare, pe mantie de prinț sau cerșetor. Mă pui s-aleg, mereu, să oscilez, debusolat de risc

ICIonel Ciobanu

0

1

A fost un început, ce conținea în el... sfârșitul Principiul feminin, fecund, mister Lumina, energie, efemer... Căci nu există Mitul Există Infinitul... mereu un 2 în noi În spațiul dintre

ICIonel Ciobanu

0

0

Cuvintele mele căzând Construiesc noul trup, Ce-nvelește esența Adevărul născut din priviri. Sentimente în foi Ne-nveșmântă cu curcubee deschise în arc, Între palmele noastre

ICIonel Ciobanu

0

0

A venit toamna, Gândurile mele cad pe pământ, A venit vântul Să mi le răsfoaie, Să-mi lase gândul dezvelit. A venit toamna Să-mi dezvelească copacii Eu... Mă-nvelesc doar cu gânduri.

ICIonel Ciobanu

0

0

Scânteia trăirilor mele Se-nalță in noapte spre stele. Noaptea-mi cuprinde tâmplele Să-mi răvășească gândurile, S-aleagă zbuciumul din ele, Să pună ordine-ntre stele. Copilul din mine

ICIonel Ciobanu

0

0

Mă înveșmânți cu matasea macilor, Să mă simt lan Adiat sub palmele tale. Purpură fluturând Îmbracând cerul cu mari fluturi roșii. Mătasea foșnind ușor sub picior Înfășurată pe trăirile

ICIonel Ciobanu

0

0

În fiecare clipă renasc în privirile tale, în clipa următoare... mor. Sunt o efemeridă, prinsă, în vechiul sau în noul lampadar!

ICIonel Ciobanu

0

0

M-aș ascunde, In sâmburi... Dac-aș putea! Aș otrăvi Tot răul din lume, Ce m-atinge, Ce mă cuprinde! M-aș ascunde în sâmburi, Dac-as putea... Să păstrez Dragostea mea!

ICIonel Ciobanu

0

0

Rontaind, Boabe de cafea, Imi dau seama Ca gustul amar Si totodata dulce, Imita perfect iubirea noastra, Tot mai amara Dar... In acelasi timp dulce!

ICIonel Ciobanu

0

0

De dimineata Am ales pentru azi, Culoarea sperantei, Verdele crud, Asemeni coltului ierbii! Privesc rasaritul, Berzele s-au intors, Pe la cuiburi. Ascult vantul, Ce jucaus imi

ICIonel Ciobanu

0

0

Sunt gaza prinsa-n rasina, Frumos chihlimbar.... Voi fi minunatul pandativ, Prins de lantul zilelor tale. As vrea sa ma-nsotesti in drumul meu, Sa ne-odihnim o clipa, Alaturi de Ursa

ICIonel Ciobanu

0

0

Neprimite raspunsuri, Astept. As vrea , Sa simt bratele tale, Prinse in cerc, Dar...e focul, Ce-mi tine de cald si de frica, Tovaras bun printre stele, Stavilar

ICIonel Ciobanu

0

0

Candva, mi-ai spus „Primanara”... Chiar asa si era, Prindeam viata! Acum pot fi „Vara”, Sa te-ncalzesc... Maine „Toamna”, Sa te hranesc... Si poate candva „Iarna”, Sa-ti aduc sarbatoare

ICIonel Ciobanu

0

0

Pasii m-au dus pe-o poteca, Undeva in trecut...traind azi lucruri visate ieri... Eram fericita, Imi crescusera aripi, Puteam sa si zbor, Din nou inspre noi doi. Dar privindu-mi picioarele

ICIonel Ciobanu

0

0

Mă poartă vântul legănat, Ca pe o frunză, Răsfoindu-mi aromele, Răvășindu-mă... Peste ape și munți, La picioarele tale. Privesc cu ochi de copil, Culorile toamnei... Ciuta din mine, Zvelt se

ICIonel Ciobanu

0

0

Asemeni ulmilor, mă-ndoi, când toți s-așteaptă să mă frâng... Foșnet ușor, răvășit. Ploaie și vânt șuierat, trec prin falangele mele răsfirate, ca lamele unei lere, transformate în

ICIonel Ciobanu

0

0

M-am întors cu obrajii plânși... de ploaie. Știi? ... Parcul și-a muiat crengile în sufletul meu. În urma mea, rămân crengile ude. Eu, cu fața doar spre ieșire, o față de lumină, palidă

ICIonel Ciobanu

0

0

Vreau, să desenez pe nisip, cu degetul mare de la picior, un cerc. Încep să trasez, dar nu pot închide cercul... Poate arcul meu trasat nu-i egal. Jumătăți

ICIonel Ciobanu

0

0

Am întins mâinile și tu m-ai descătușat! Ce-aș putea să mai vreau? Acum, pot să mă rotesc singură, pot cuprinde lumea în brațele mele, pot zâmbi, pot chiar să și râd și nimeni, nu-mi mai

ICIonel Ciobanu

0

0

În fiecare clipă, contiuu... se rupe din mine ceva, ...vechiul eu... Acum... chiar acum mă desfac în două jumătăți... una la mine, alta la tine... Mor încet, cu lumina de început a Lunii!

ICIonel Ciobanu

0

1

Chiar dacă mă vei găsi îngenunchiată... genunchii mei îți vor zâmbi dezveliți de povară. Gustul dulce-amarui al sentimentelor noastre, ne vor pătrunde ca noi să simțim, cu toată

ICIonel Ciobanu

0

0

Ploaia bate-n fereastră Când lin, Când alert, Asemeni degetelor fremătânde, Frumoase și ferme ale pianistului. Rapsodia timpului Cade șoptit peste lume. Sfioase degete răsfirate în

ICIonel Ciobanu

0

0

Ești esență Ce-mi descopera lumea. Ești miezul lucrurilor din jur, Ești cel ce dă lucrurilor un nume. Eu... Mă pierd, Rătăcind printre forme. Ce suntem noi? Miezul și forma

ICIonel Ciobanu

0

0

Spune-mi de câte ori dimineața Nu privești cerul, De câte ori Luna Nu-ți luminează pașii, De câte ori tălpile tale sângerează Călcând tristețile lumii. Spune-mi de câte ori

ICIonel Ciobanu

0

0

Câtă dreptate ai, Doamne!, \"Iubesc iubirea\" și-am invătat s-o găsesc, în fiecare clipă... în fiecare cuvânt... în fiecare gest. E ca un drog cu care mă hrănesc, e puterea ce mișcă întreg

ICIonel Ciobanu

0

0

Asemeni unei cărți așezate cu grijă pe etajeră, aștept...cuminte, aștept în tăcere să mă găsești, să mă răsfoiești, să mă-nveți, să mă porți în gând, să mă iubești, să mă așezi cu drag în

ICIonel Ciobanu

0

3

Las vântul să mă pătrundă. Las ploaia să mă spele. Las pașii călători pe alee, și privesc corola copacilor deschisă în arcade. Pășesc, cu lacrimile ploii pe fată. Undeva... pe alee, stă visul

ICIonel Ciobanu

0

0

Va veni vremea, când ninși vom fi împreună noi doi, și focul din vatră va arde frumos povești, adunate în suflet de noi amândoi. Alintându-ne, în balansoarele noastre, depănăm, visând cu ochii

ICIonel Ciobanu

0

0

Adună toate pădurile de pe pământ și aruncă-le în soare, Vor arde precum, un pumn de paie în focul vânătoresc. Adună toată apa mărilor și oceanelor și arunc-o în soare, Va sfârâi aidoma unei

ICIonel Ciobanu

0

1