ion untaru

i s-a făcut rău pe stradă, a leșinat și a fost adusă cu salvarea la spital după operație medicul a fost chemat la altă urgență surorile trebuiau să iasă din schimb și se uitau nerăbdătoare

Poezia aceasta a fost inspirată de plecarea în vest a unei doamne, prietenă, avea editură, tipografie, am tipărit și eu o carte la dânsa, (soțul, intelectual decedat) la copii. Problemă de viață.

după ce oamenii nu m-au mai primit în mijlocul lor am pornit să caut cuvintele pe care ei le uitaseră și am strâns o comoară întregă o corabie plină de speranțe ancora în fiecare seară la

o furnică împovărată trece obsesiv prin viața mea se oprește, mă privește, pornește din nou autoclaustrarea de frica străzii durase toată viața noaptea plâng de mila lumii înainte să

La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în

- Nebunul satului era singurul dintre noi care poseda un certificat de sănătate - Un căruțaș își bate calul alt căruțaș îl bate pe primar; după atâta năduf, primul doarme seara acasă iar

Noaptea Învierii lumânări aprinse civili bombardați -------------- S-a întâmplat în timpul războiului contra Iugoslaviei.

Era o zi ploioasă Întorcându-mă acasă Mașina m-a condus Spre tine Spre mormântul tău... Aș putea oare să uit cât de mult îți plăcea ție ploaia? Marmora albă și udă A mormântului

Spuma valurilor mângâia insula de porțelan ca un cântec de iubire Privirile muritorilor ațintite dintotdeauna spre țărmurile insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni Cei care

Trilurile ei încântaseră zarea cerul se însenina la cântecul ei florile întâmpinau mai bucuroase soarele iar oamenilor li se părea că nopțile sunt mai scurte ascultând-o Și acum se

Ghinionul de a cânta la singura vioară dezacordată și care compromite întreaga orchestră Gheața timpurie indiferentă la lacrimile lebedei Îndemnul cel rău se aude întotdeauna mai tare De la

Ne-am cucerit o libertate Cu care nu știm ce să facem De azi putem și noi să dăm sfaturi Celor care nu au nevoie de ele Copacii pe care se așezau Acele păsări necunoscute Până seara se

Mieii albi veniți să-l întâmpine pe el condamnatul la moarte la marginea câmpiilor veșnic înverzite Florile brumei străluceau ireal pe sârma ghimpată Fereastra, zidul gros vedere către

Toată viața cioplise piatra pe care o făcuse să vorbească în fel și chip; După moarte oamenii au considerat că a sosit timpul ca el să ocupe un loc mai mare în recunoștința lor Drept pentru