Poezie
cenușa
1 min lectură·
Mediu
neputința fiecărei zile
m-a legat de mâini și de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor
seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând
copilul ingenuu urcă în viață
pierzându-și puritatea,
omul matur coboară treptele
încercând să-și recâștige imperiile
cenușa primelor drumuri
îmi arde și acum tălpile
ce bogat eram în vise
și invidiat pentru hergheliile mele!
acum trag linie și fac suma rătăcirilor
nu am inventat nici un cuvânt
nu am învățat nici o pasăre să zboare
nu am descoperit nici un colț de cerc
voi pleca încolăcit de drumurile mele
și împovărat de amintirile
încărunțite înainte de termen
012.222
0
\'\'neputința fiecărei zile
m-a legat de mâini și de picioare\'\'
si penultima strofa:
\'\'nu am inventat nici un cuvânt
nu am învățat nici o pasăre să zboare
nu am descoperit nici un colț de cerc\'\'...
Cine stie...nu e inca totul pierdut.Mai mult optimism nu strica.
Ilina