Poezii

Parade gay la București, Scârboșeniile-și iau avânt Parlamentul n-a mișcat un deșt', Președintele nu spune un cuvânt, Iar liderii pe care i-am ales Își văd numai de propriul interes Trimite

Sublimă e tăcerea, aristocrată arta, Cochetă e Atena, o citadelă Sparta Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii Justiția e oarbă că noi i-am legat

Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea luna peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu

Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu

Mai lasă în pace manuscrisul Zi ceva să nu mai stăm ca muții Eu am citit că până și mamuții Dialogau să nu-i prindă plictisul Nu mai duce degetul la gură Că mie îmi urlă liniștea în cap Îmi

Mi-ați tăiat aripile odată și încă odată și apoi iarăși Acum nu vă mai osteniți: ele mi-au crescut în interior

În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea diluviul fluviului discret Peste care toamna roșu violet Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în

Te-aș invita iubito-n trăsură pe la șase Să facem o plimbare cu storurile trase Când soarele apune în suflete solemn Trăsura e din cronici și caii sunt din lemn Avem zapis, plimbarea-i permisă

Șandore nu sta împotrivă, Nu cânta pe două voci Că-ți trimite soarta o misivă Și-apoi intri în derivă: Mă', cu neamțu' nu ti joci! La ce bun să-ntinzi tu mâna Dacă pita nu-i a ta Și-apoi

Pisici în casă unsprezece S-au strâns și trebuie hrănite Dar bugetul meu nu-mi mai permite Investiții în sezonul rece Mai am în curte doi pribegi Care-au cerut de mult azil Iar eu mă port ca

Þara arde, noi ne dăm în lături Ne stropim cu zoaie și lături Trist popor ce încă mai înduri Și suferi în spitale fără pături Au ieșit la rampă măscăricii Și trag de sfori niște păpuși În

Primăvară Îngerul Domnului împodobește caisul * Statuia Libertății piatra cariată lumea nouă * Un munte întreg de steril pentru un singur haiku

doi tineri sub cearceaf aleargă prin ploaie întreaga plajă * pădurea copilăriei plină de mlădițe; eu de riduri * seara pe chei; cerul dinăuntru prinde să se

Am aprins focul pisica toarce aștept inspirația * Brad de promoroacă bătând în geam: Anul Nou! * Lacul roșu în oglinda apei salcia despletită *

vine iarna discuție în grădină cu prunul uscat * roiuri de muște câinele bolnav nu le mai ia în seamă * în cartea veche după câteva pagini dau de chipul ei

Patule, primește-mi trupul Spre hodină dinspre trudă Că din patimi câte rupu-l, Vânătoarea-i cea mai crudă Că se-adun hăitași în cete Și vânează vânători Morțile ne sunt încete Și sosesc

cheamă-mă și te alint sunt cronicarul de serviciu, laleaua care se oferă brumei pentru sacrificiu că ne frânge depărtarea și destinul e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar

Loc pentru detalii Timp pentru concluzii Un buchet de dalii, Naște doar iluzii Marea întâlnire N-avu însă loc Firele din fire Poartă-n ele, foc Cine sunt eu ca să Cer la toate

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n

Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n

Fetișizăm acute dureri imaginare Dar ni s-a stins lumina din noi, din felinare Iubește-l pe acela ce trece prin oglinzi Că-ți dă inima ghes dac-ai putea să-l prinzi Și lacrimile noastre cotate

am găsit pe plajă urma trupului tău, de anul trecut * țăranul modern cară bălegar la câmp vorbind la mobil * când a luat foc arhiva mi-am compus o mină gravă

Mi-ați tăiat aripile odată și încă odată și apoi iarăși Acum nu vă mai osteniți ele mi-au crescut în interior.