Poezie

Ruga vânătorului

1 min lectură·22 februarie 2013

Mediu

Patule, primește-mi trupul

Spre hodină dinspre trudă

Că din patimi câte rupu-l,

Vânătoarea-i cea mai crudă

Că se-adun hăitași în cete

Și vânează vânători

Morțile ne sunt încete

Și sosesc numai în zori

Când ajung în fața porții

Glasul lor prin ziduri sapă

Ãștia sunt hăitașii morții

De ei nimeni nu te scapă!

După datini dă-mi popas

Dulce ca un armistițiu

Până prind goarnele glas

Și ne cheamă la solstițiu

Că ne sunt zaruri zvârlite

Zodiile de prigoană

Și mă dor oase trudite,

Și mă dor oase de goană

Nu cer vin din damigeană

În obraji să-mi dreg culoarea

Geană vreau să dau de geană

Că mă cere vânătoarea

Și-mprejuru-mi cad mereu

Vânători fără noroc

Și pe care nu e greu

Să-i vânezi c-un semn de foc

Trupul cer să mi-l primești

Că mi se-ngustează drumul

Și mă prin hăitași în clești

Și din puști mă-neacă fumul

Patule, primește-mi trupul

Că-mi e timpu’ întârziat

Și mă prind hăitași și rupu-l

Și m-or duce în alt pat

001.795

ion untaru. “Ruga vânătorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/14024732/ruga-vanatorului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.