Poezie
Mama
autor Ata Khan, Pakistan
1 min lectură·
Mediu
Era o zi ploioasă
Întorcându-mă acasă
Mașina m-a condus
Spre tine
Spre mormântul tău...
Aș putea oare să uit cât de mult
îți plăcea ție ploaia?
Marmora albă și udă
A mormântului tău
Strălucea la fel ca zâmbetul tău
Fiecare picătură
Sărea să mă îmbrățișeze
Am văzut cât de fericită erai
Dar am și auzit
Spunându-mi limpede:
Mergi acasă copile
Plouă
Și tu nu ai umbrelă
My mother
It was a rainy day
Driving back home
The car steered me
Towards you
Your grave...
Can i ever forget
How much you liked the rain?
The white
Wet
Marble of your grave
Sparkled like your smile
Every falling drop
Bounced to embrace me
I could feel you, and
how happy you were
But I could also hear you
Say this
Very clearly
\'Za Bachiya baraan de (Go my child, it\'s raining)
and you don\'t have an umbrella\'
autor Ata Khan, Pakistan
002301
0