Mediu
alergarea
se desparte
de trup
aburind
ca răsuflarea
gazelei
pieptul
zăltat
plesnește
sublim
timpul
oprit
e un icnet
de animal
alungit
doar
stelele-s fixe
și glonțul
...se făcea
că alergam
propriul
meu frig
sau el mă alerga
frigul din frig
chiar și copacii
muți de orbire
contemplau
în cerc
alergarea
ca o icoană
a vieții
002.126
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ion toma ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
ion toma ionescu. “alergarea ca o icoana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-toma-ionescu/poezie/55672/alergarea-ca-o-icoanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.