Poezie
Octombrie ca o văduvă tânără
1 min lectură·
Mediu
A trecut octombrie peste mine
ca o văduvă
tânără, înfrigurată
descheindu-și cerga
de ploi
și apele tulburi
au scăpat din zăgazuri
izbindu-mă
Mă încleștez,
cu brațele slabe
descărnate de frunze,
de coama de murg a vântului,
cerul se clatină
și șoimul într-un cerc întrerupt
s-a pierdut
în ochiul vânătorului
Mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave
ape
Ea se descoperă, prelung
liber unduitoare,
ascunsă cum o lăsase Dumnezeu
când îi murise omul,
pe primăvară...
I se– mpliniseră pulpele,
și șoldurile
îmbiau
doldora
de parfumul
merelor
Cum să mă-ntind
în umilința de-acum
a tinerei femei?
să dau cep vinului să curgă!
și cum să îmi desprind,
fără morți în pământ,
ființa,
de sabia celui înfrânt
Inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă,
ca un pui
de vrabie
002.567
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ion toma ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
ion toma ionescu. “Octombrie ca o văduvă tânără.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-toma-ionescu/poezie/13913229/octombrie-ca-o-vaduva-tanaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.