Poezie
Octombrie ca o văduvă tânără
rescriere
1 min lectură·
Mediu
Octombrie
ca o văduvă tânără
descheindu-și cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă
Cu brațele slabe
descărnate de frunze
mă încleștez
de coama de murg
a vântului
Cerul s-a clatinat
și șoimul
s-a rotit
în ochiul
vânătorului
Mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape
Înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală
cum o lăsase Dumnezeu
când îi murise omul
I se –mpliniseră pulpele,
și șoldurile
îmbiau doldora
de parfumul
merelor
Cum să cuprind
umilința de-acum
a tinerei femei,
să dau cep vinului
să curgă,
și cum
să îmi desprind ființa,
fără morți în pământ,
de sabia
celui înfrânt
Inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă,
ca un pui
de vrabie
002627
0