ca și cum nu am fost niciodată cu
tine. ca și cum nu ai fost niciodată
aici. și tot ceea ce presupune asta.
merg pe alei înspre casă și-a început
iar să ningă. o ninsoare măruntă în
lumina
de o lună în colțul ăsta, pe canapeaua asta futută. mai dă-mi romparkin, mai dă-mi vodcă, fă-mi muie, fă-mi tot ce vrei.
seara când intri pe ușă te uiți înspre mine, spre colțul ăla futut, și eu
după ce ai plecat am rămas mult timp așa,
pe marginea patului.
mi-ai simțit privirea-n tramvai și pe străzi?
seara am mâncat o conservă de carne,
m-am uitat la tv, am băut ceai- îmi
și-n timp ce ziua se stinge înspre lac,
în spatele clădirilor cochete,
ea arde în camera mea, lângă mine. în
somnul ei lin, în fotoliul comod, arde.
în halatu-i ușor, cum dispare în
pentru că asta e tot ce-a rămas.
pentru că de fapt, tot timpul,
doar asta a fost.
pentru că am știut mereu
și doar am așteptat oboseala.
pentru că pur și simplu
a trebuit să o fac.
pentru
o zi, o noapte, apoi încă o zi
și încă o noapte. și acum
dimineață și abia a adormit.
privind-o cum stă ghemuită
acolo, aș fi vrut să o fut.
după aceea, o depărtare de netrecut,
de timp din
vine încet, ca și cum ar veni de departe.
auzi cum vine? și când ajunge aici, inima
mea e un balon umplut cu apă stătută,
și de aici, de jos, de unde trupul nu mai
răspunde la nicio
acum gândurile mele o să-nceapă să zboare cu o mare viteză. și nu obscure ca visele. din unul într-altul până când marile conspirații vor fi atât de concrete.
acum gândurilemele o să-nceapă
să
apoi, dintr-o dată, impulsul de a
muta cana de cafea de pe măsuță,
de a o mișca din locul acela.
am schițat un gest de ridicare a
mâinii abia perceptibil, dar am
rămas la locul meu, în
