Jurnal
klmn
1 min lectură·
Mediu
o zi, o noapte, apoi încă o zi
și încă o noapte. și acum
dimineață și abia a adormit.
privind-o cum stă ghemuită
acolo, aș fi vrut să o fut.
după aceea, o depărtare de netrecut,
de timp din care lipsește cu desăvârșire.
doar sunetul aripilor risipind vuietul,
imaginea oamenilor în veste portocalii,
ce dărâmă în spate garajele.
și vine încă o zi lungă,
cum sunt acelea
când cauți prin scrinuri.
o zi în care dacă închizi ochii te pierzi.
încă o zi când, în liniștea dintre
tramvaie, viața ta pare o pată.
012.697
0
LA