îți scriu pentru că nu mai e nimeni aici
după ce ai plecat am rămas mult timp așa, pe marginea patului. mi-ai simțit privirea-n tramvai și pe străzi? seara am mâncat o conservă de carne, m-am uitat la tv, am băut ceai- îmi
sahara
acum gândurile mele o să-nceapă să zboare cu o mare viteză. și nu obscure ca visele. din unul într-altul până când marile conspirații vor fi atât de concrete. acum gândurilemele o să-nceapă să
o altă lamentație a mea. adică eu
de o lună în colțul ăsta, pe canapeaua asta futută. mai dă-mi romparkin, mai dă-mi vodcă, fă-mi muie, fă-mi tot ce vrei. seara când intri pe ușă te uiți înspre mine, spre colțul ăla futut, și eu
legată de scaun polly visează câmpii catifelate
și-n timp ce ziua se stinge înspre lac, în spatele clădirilor cochete, ea arde în camera mea, lângă mine. în somnul ei lin, în fotoliul comod, arde. în halatu-i ușor, cum dispare în
fdsa
vine încet, ca și cum ar veni de departe. auzi cum vine? și când ajunge aici, inima mea e un balon umplut cu apă stătută, și de aici, de jos, de unde trupul nu mai răspunde la nicio
post blue
pentru că asta e tot ce-a rămas. pentru că de fapt, tot timpul, doar asta a fost. pentru că am știut mereu și doar am așteptat oboseala. pentru că pur și simplu a trebuit să o fac. pentru
fragment
ca și cum nu am fost niciodată cu tine. ca și cum nu ai fost niciodată aici. și tot ceea ce presupune asta. merg pe alei înspre casă și-a început iar să ningă. o ninsoare măruntă în lumina
nmlk
apoi, dintr-o dată, impulsul de a muta cana de cafea de pe măsuță, de a o mișca din locul acela. am schițat un gest de ridicare a mâinii abia perceptibil, dar am rămas la locul meu, în
klmn
o zi, o noapte, apoi încă o zi și încă o noapte. și acum dimineață și abia a adormit. privind-o cum stă ghemuită acolo, aș fi vrut să o fut. după aceea, o depărtare de netrecut, de timp din