dacă te temi să te ascunzi
ascunde-te măcar de sine
e atât de stânjenitor
să te vezi gol
înainte de a face un duș de cuvinte
reci ca ideea de focul sacru
sacru-lacru-simulacru
dacă te
patima jocului
nu mă mai scoate în stradă
din turnul de cochilii
(lumea e un teatru
viața e un joc
prostii mursecate de oameni de geniu
sau de proști geniali)
jocul patimei!?!
sunt lut
s-au exilat somnambuli într-o oază de flori cuvine de hârtie picturi policrome executate în agonia narcisului care nu se poate sătura decât cu foamea de sine
un singur ghimpe din mărăcinele
neputința dragonului
de a nu mai slobozi pară pe nări
atunci când se zbate nebun
rotindu-se în jurul cozii
s-o muște de vârf
urmându-și chemarea ființei
nici măcar sisif
blestem pentru cei
1. Pensia
Tiranul și manifestanții
Întreabă – ca un frate –
Bătrânii chinuiți:
Vreți pensii majorate
Sau vreți… să mai trăiți?
Măsura suferinței
Pătimește proletarul,
Cu o pensie ciuntită,
Însă
N-a chemat oștiri din NATO,
Nu a asmuțat minerii;
Greva-n zgomote-a-necat-o
Alertând doar...inginerii.
Vezi: http://agonia.ro/index.php/special/162991/index.html
O văzui pe Belladonă
Surâzându-i lui Diviza;
Bănuiam că e o clonă,
N-am știut că-i Mona Liza.
De fapt...
Mona Lisa-i tot o clonă,
Dar nu are nici o vină:
Și-a schimbat Da Vinci look-ul
Pe-Agonia sa
nu vreau să te impresionez Moarte
pe tine te-a impresionat cineva
cândva
cumva?
îți cânt
în vers liber știu
niciodată nu voi scrie
ceva mai perfect decât ești
tu
sângele
E între noi a-t-â-t de mare
Încât de-ar fi și ne-am urca -
Pe umeri - unul altuia -
Nu l-am ajunge ca valoare.
Oricum, ne lasă-un loc sub soare
Să ciugulim și noi un bob
Când între noi va fi
ID