Poezie
de-a v-ați povestelea
1 min lectură·
Mediu
patima jocului
nu mă mai scoate în stradă
din turnul de cochilii
(lumea e un teatru
viața e un joc
prostii mursecate de oameni de geniu
sau de proști geniali)
jocul patimei!?!
sunt lut
și nu recunosc altă materie
în univers
sufletul
aburul lumânării arse
înainte de a se fi aprins
mă joc cu mine
de-a v-ați ascunselea
acesta e jocul primordial
unde să mă ascund
unde să te ascunzi
jocul în doi e deja o poveste
054711
0
Și, ca și cum groaza de a vedea cât de singuri suntem în lume ne-ar da puteri nebănuite, ne ascundem de noi înșine într-o alergare nebună prin suflet încât ai crede că ea, frica oamenilor este aceea care face ca universul să se învârtă fugind de sine.
E faină, Ioane, plimbarea aceasta a ideii, continuarea ei de la o poezie la alta. Faină și riscantă. Dar cine vrea, poate.
Cu prețuire,