Trimise la Concursul "Mircea Trifu", 2012

Epitafurile sunt bune, primul dintre ele e excelent.
Menționez și Compliment-ul, dar și parada bolșevicilor.
Ghinionistul aduce ghinion și putea să lipsească.
Și acum replica mea :

La înmormântarea soacrei

Când dusă-i azi pe năsălie,
Chefliul merge-n urma ei
Trăind o triplă bucurie,
Căci vede-n loc de una, trei…
I.D.

Chefliul întruna se pișcă
Și-i pare că soacra mai mișcă...

Multumesc pentru o parere sincera. Da, am avut, bineinteles, mai multe epigrame la tema, dintre care le-am selectat pe cele de mai sus. Ghinionistul am inclus-o in ultimul moment (pentru ca a fost apreciata de comentatorii de aici - am avut imprudenta s-o postez inainte de a expedia textele pentru concurs; din fericire niciun membru al juriului nu frecventeaza site-ul agonia.ro).

Si acum - o mica rectificare a replicii d-tale, in aceeasi idee a ghinionistului:

Chefliul întruna se pișcă
Și-i pare că soacra mai mișcă...
E.S.

Chfliul s-a piscat infiorat:
Una din soacre, pare-se,-a miscat.

Faine.Mă opresc la una care mi-a plăcut mai mult:
Surpriza ghinionistului

Este cel mai jalnic dintre semeni,
Nu mă mir că umblă iar tehui:
I-a născut soția patru gemeni
Și, din toți, doar unul e al lui!
Ion Diviza

Zicea un ardelean integru,
Ce-a fost ghinionist mereu:
Ce soatră, unul e al meu,
Și ăla-i negru.

Foarte bune.
O replică la primul epitaf:

Rugămintea din urmă a șahistului

Doamne, m-ai învins pe bune,
Recunosc, a ta e manșa,
Dar mai am o rugăciune:
Îmi acorzi, te rog, revanșa?

DAN,
Cei care îmi acordă steluță totdeauna au dreptate. :)
Mulțumesc pentru aprecieri.


NELU,


Bună replică, să încerc și eu una:

Doleanța jucătorului de șah

Mă văd ajuns aici la apă
Și nu-mi convine - îngropat;
Decât să mă trimiți în groapă,
Mai bine mă băgai în PAT!

MILOȘ PETRU,

Să te uite relele, așa cum te-am trecut eu cu rândul...

Zicea un ardelean integru,
Ce-a fost ghinionist mereu:
Ce soartă, unul e al meu,
Și ăla-i negru.
M.P.

Pericolul asiatic

Mi-a zis și mie-un oarecare:
Amorul, dragă, când îl guști,
Tu ochii nu-i căsca prea tare,
Că pruncii-ți vin... cu ochi înguști!

“El a fost maestru mare –
Campion, un nume greu;
Totuși, ultima mutare
A făcut-o… Dumnezeu”. “Epitaful unui jucător de șah” - Ion Diviza

Acea ultimă mișcare,
Ce-a făcut-o Dumnezeu,
Ne-așteaptă pe fiecare -
Cu multe păreri de rău!..

Felicitări!
Iar ultima mutare Domnul s-o mai amâie... :)

Pentru poante originale, prozodie, respectarea cu strictețe a temei, consider că grupajul merită o steluță.
(Dan Norea)

Am observat un lucru interesant: prozodia e atât de strictă, încât până și titlurile epigramelor sunt în ritm. Începând de la titlul epigramei a doua, până la titlul ultimei, toate titlurile sunt în trohaic: „La înmormântarea soacrei”; „Bolșevicii la paradă”; „Compliment”; „Epitaful unui jucător de șah”; „Epitaful unui om distrat”, toate sunt în trohaic.
Pe „Compliment”, îl putem considera și într-un ritm ternar, în anapest.
Numai primul titlu, „Surpriza ghinionistului”, pare că nu respectă vreun ritm. Dar dacă ne uităm mai bine, putem identifica o combinație de ritmuri cuaternare: peon 2 cu peon 3.
Nu-i așa, Norică?

Grupaj incantator. Ordinea mea de preferinta: 4,3,2,5,1,6. Ion, ma bucur ca esti in forma si te felicit pentru rezultat!