[...]

cred ca personalele dvs sunt niste bijuterii, niste, perle, niste fumuseti pe care ti i frica sa le atingi, ca sa nu iti lasi cumva amprenta le ele. curat, sincer, sclipitor.
fara cuvinte, cu admiratie doar,

ec

cred că exagerezi, katy, dar, cu siguranță, este un gând sincer, trăit, și dacă părerea ta e la fel de sinceră, îți mulțumesc.
cu aceiași admirație,
ion

aceEași, firește

iubirea
umblă printr-o casă săracă
prin mansarde tăcute și reci
precum zilele toamnei
zgribulite de presimțirea
zăpezilor ce vor troieni zidurile
surpate de ape

prietenia
cu sănge pe piatra
și-a scris testamentul de veci:

vreau să mă întorc acasa!

Iubirea vine de la Cel de Sus, prietenia - de la cel de jos, adică de la om.
N-am înțeles, Maria, dacă ai înțeles astfel sau \"altfel exprimat\". :)

spun doar că a am citit ceva interesant, cu un filon viguros.
Mai trec.

Onorat de trecere, Gelu. Multumesc.

Am înțeles perfect ce ai vrut să spui, dar ceea ce am citit la tine m-a făcut să mut în alt plan conținutul. Iubirea trebuie să fie și în noi că suntem facerea mâinilor Lui, prietenia se manifestă prin iubire, acum ca să filosofăm. Ce pot spune e că aș putea să filosofez mult pe marginea textului tău, dar atunci când am citit , doar in felul acesta am comentat, nevrând să stric întregul...

Aș putea să filozofez și eu mai mult pe marginea acestui subiect, Maria. O voi face cu altă ocazie, acum sunt în criză de timp. În principiu sunt de acord cu cele afirmate de tine, însă rămân, oricum, la părerea mea: Iubirea este Poezia, prietenia - proza viații. :)