Uăi*

Intru des pe Agonie,
Ca si tine, sa citesc
Cine, cum, despre ce scrie
Si-apoi sa ma iscalesc.:)

Chiar intrată cu gând rău,
După vreun cuvânt barabar,
Tre\'să-ți spun că gestul tău
Nu a fost deloc vulgar!
:)

aici, nu vulgaritatea
generează o problemă;
ci subiectul tău poetic,
denumit didactic: temă.

Dor să Te Salut, Ion.

Generează o-ntrebare
Tema asta prea subțire:
Cu expresii nevulgare
Cin\' te bagă-n...nemurire?!
:)

Cu același sentiment de prietenie și admirație pentru Tine,

nu poți situi tot siteul
că-i vulgar în al său vers -
ca să scoți ceva de fală
cearcă să... rostești mai des.

... sau... despre semiotica postludiului... :).

... nu te superi, Vasile, că am citit ultimele-ți versuri
a(s)ltfel:


\"ca să scoți ceva de fală
cearcă să... roȘești mai des.\"

Nebuniile-mi dau ghes
Dar cum nu-s de tot nebun
Eu roșesc cu mult mai des
Pentru ceea ce nu spun.

\"nu-i păcat ce bagi în gură\",
după cum bine se știe;
dacă tu roșești gânditul,
sfatul meu: mai bine scrie-l!

Pe hârtie dacă-l scriu
Nu mă lasă soața viu,
Iar de cruț un pic...hârtia,
Explodează Agonia!

decât să agonizeze
soața iute la citit,
plimbă lung, încet pe foaie
pixul-lamă de cuțit

Pixul e o jucărie,
Nu-i poți spune armă rece,
Numai melesteul scrie
Poante ce lovesc în \"zece\".

gastronomie... poezie...
ce-i pasă minții de-i nebună?
ea, când zărește caii verzi,
aude clopoței cum sună.

Aude cum în cap sticleți
Osana-i cântă în neștire
Și-atunci se bucură: Pizdeț!...
De azi mă piș pe nemurire.

au știe oare cineva
ce nemurirea este? ce-i?!
la așa gesturi, un „artist”
e-un... muritor cu clopoței.

Mă indignez și eu ca tine
Citind cuvinte \"de rușine\",
Dar fără-un pic de nebunie
Ar exista o Agonie?!

La așa rime cu tâlc
nu pot decât să tac mâlc.