ion a
Verificat@ion-a-0002920
life is shadow life is dream i exist therefore i scream
doar titlul si ultimele trei versuri suna putin grandios in context. in plus, cum in poezie avem *poduri fara case* si *cochilii* ar putea sa para ca se refera la *aripa* unei cladiri. daca asta a si fost intentia, poate ar trebui sa fie mai explicita
Pe textul:
„Aripa dinspre rasarit" de Meda Bittermann
si de aceea surade sarpele incolacit, oferind ultimul vers cum se cuvine, cu semnul intrebarii
si sunt foarte placut surprins de noul stil, felicitari
Pe textul:
„Cosmogonie" de Radu Tudor Ciornei
si sensul ala de satisfactie deplina, cand textul iese din pagina ca sa-si devina propria oglinda
bravo!
Pe textul:
„( subiecte fara tablou )" de alex bâcu
incepand cu *te-am vazut in fata mea* urmeaza o succesiune de opt propozitii de sine statatoare, fara conjunctii sau prepozitii, care fragmenteaza intrucatva discursul.
metafora *slobozesc caii din tine* este mai putin norocoasa
Pe textul:
„A innebunit padurea?" de Motoc Lavinia
Pe textul:
„menarha-6" de marjus dasad
poate as schimba doar *mă înoți*, suna cam contorsionat
Pe textul:
„Cerere în căsătorie" de Dorin George
singurul tratament posibil
Pe textul:
„adevarul din urma/urna" de Mihai Leoveanu
si daca stau sa ma gandsc, chiar mai multe, poate fac si eu un mic profit...
Pe textul:
„concurs - prozaice himere" de alex bâcu
Pe textul:
„Noaptea, obrazul lui Marte" de Ioan Dan
Cu aleasa stima,
Ion Amariutei
Pe textul:
„8/10" de alex bâcu
Pe textul:
„poezie la cerere" de Alex Popp
daca titlul este *inCULTura*, textul il sustine prin exemplificare
nu sunt asa sigur de reusita estetica
Pe textul:
„inCULTura" de marjus dasad
as fi indulcit putin explicatia din *pe care sunt desenate*
Pe textul:
„Fluturele" de Mihaela Munteanu
ispita partiei albe, unde imaginatia isi poate da drumul ca intr-o sanie. unde nu mai incap indoieli, speculatii sau teama ci doar jocul de umbra si culoare (*expresii de zapada*, *gandurile albe*)
in fapt, nu mai incap nici cuvinte, autoarea devine *spiridusul tacerii* in acest spatiu purificat.
in final, rezolvarea ludica si ambiguitatea semantica (cine ofera cui cele trei dorinte?) incheie rotund aventura, din care ne ramane acest jurnal superb construit
Pe textul:
„cu diavolul pe pârtie" de silvia caloianu
pentru cei care nu au urmarit dialogul original: Dominique a postat o poezie pe care am comentat-o impreuna mai apoi, eu avand o parere mai degraba critica. adrian a rescris poezia originala si a postat-o aici, dupa care Dominique si-a retras textul propriu si i-a acordat o stea lui adrian.
cele mai sincere felicitari pentru amandoi!
Pe textul:
„Autoportret astenic" de Adrian Firica
strofa a doua reuseste sa demitizeze elegant simboluri prin gestul casnic, cotidian (*atena partenon maruntind biscuiti*)
strofa a treia continua ideea, adaugand o nuanta suprarealist/ironica reusita.
din pacate, ultima strofa cedeaza tot terenul castigat, degenerand sansoneta in manea
Pe textul:
„reproduceri dintr-o expozitie" de Mircea Iosub
Pe textul:
„Autoportet fix - de marți" de Adrian Firica
Pe textul:
„B0" de ivan
odata comunicata imaginea (stateam si eu pe un peron plin de lume/cu bagajele doldora de cuvinte) restul primei strofe este cam superfluu.
cateva metafore uzate: *nerostita strigare*, *gradina cu caisi in floare*
cateva exprimari incongruente: *asteptarea mi-e prelungita in talpa visului*, *un tren pentru mine, care sa-si lipeasca dorul de noptile mele*
finalul ar putea rascumpara restul poeziei daca ar comunica mai puternic ideea ca aceste cuvinte, carate de ici colo, sunt singure *radacinile statorniciei mele*
Pe textul:
„Asteptind un tren" de Diana Morgenstern
