Aripa dinspre rasarit

Citindu-ti poezia am avut senzatia ca sunt de fapt doua poezii, distincte:

\"Cer strapuns,
nor ingust printre ceturi
cultivate cu tandrete,
sa nu-mi mai spui ca eu
dorm printre crengile tale
cu gust de apa de mare,
eu doar te caut prin podurile mele
fara de case,
am aici luna plina si borcane cu dulceata,
si de fiecare data cand iti ating
gandul cu pleoapa,
licuricii mi se incurca printre firele de par.\"

si

\"licuricii mi se incurca printre firele de par,
ca astfel luminata
sa nu ma mai ratacesti printre cutele cochiliilor,
ci rebotezata diminetilor,
sa-ti cresc aripa
dinspre
rasarit.\"

Mi-a placut mai mult prima, in special crengile acelea cu gust de mare. (Cu gandul la o poezie a mea - \"Cand dragostea va fi usoara\" - recunosc ca le invidiez...)

Pe curand!

imagini calde si delicate, sustinute de un discurs energic

doar titlul si ultimele trei versuri suna putin grandios in context. in plus, cum in poezie avem *poduri fara case* si *cochilii* ar putea sa para ca se refera la *aripa* unei cladiri. daca asta a si fost intentia, poate ar trebui sa fie mai explicita

Lapis si ASDF (voi continua deocamdata sa folosesc pseudonimele artistice), mai intai de toate, merci de vizita. Apoi:
Interesanta parere, Lapis. Cred ca asta cu 2 poezii intr-una se intampla cand faci poezia in doua momente diferite!!! Asa-i cand te apuci de compus in timpul programului...
:))
Cam acelasi lucru e valabil si in cazul cu aripa... Nu ASDF, nu era de la casa! Dar per total, poezia mai mergea putin lucrata, recunosc. Am facut pauza cam mare, de \"creatie\" deh!
Incerc insa sa ma tratez.

:D