Ioana Petcu

mă uit la armă cum îmi vedeam inima îngerul m-a descântat alb decadent iar pe mine au crescut solzi când zilele de aur au trecut alunec nod alunec dor adunând rămășițe de dumnezeu să mor în

de ce mai am carne aș fi putut să înlocuiesc totul cu hârtie și ar fi rămas totuși nervii - ridică-te mi-a poruncit mergi m-a țintuit din privirea bleagă eram albă ca o girafă lungită într-un pat

aaaa adică nu s-a ca să mai să se desfacă pentru că nu se mai tata să ceară și noi care va să zică fiindă dacă ei nu se mai să se dulce era maiul în care împreună să facem treburi hi hi ho de să nu

din ce în ce mai des i se părea că i se luminează ecranul mobilului din ce în ce mai des mi se pare că mă suni și totuși realitatea se pierde printre bijuterii sidefii mâncate de cariile oglinzii

cum îi strigase numele ca o nebună când intrase în camera sa după ce se retrăsese croindu-și un motiv oarecare pentru a se putea sustrage de la reuniunea din familie din fața televizorului din salon

să uităm muzica aia căci n-am apucat să ascult cu tine Led Zepp sau Janice Joplin să uităm rochiile mele lungi și roșii și pe cele cu decolteu brodat am dat ușa de perete și am ieșit în stradă