Eu nu sunt mahomed, iar tu nu ești muntele

de ce mai am carne aș fi putut să înlocuiesc totul cu hârtie și ar fi rămas totuși nervii - ridică-te mi-a poruncit mergi m-a țintuit din privirea bleagă eram albă ca o girafă lungită într-un pat nemuzical își fuma iarba liniștit și peste mine se făcea noapte despre noapte mi-am adunat sângele împletit cu degetele mi-am lipit la loc oasele încă fragede (el a tăiat în cadavrul meu viu) mi-am încălzit ochii dar nu puteam să-l privesc apoi am cerut de la dânsul privirea de vamaiot i-am cerut blugii rupți și tricoul cu sânii mei pe care n-aș da doi bani - mergi mi-a șuierat asemenea leului care dansează cu pușca pleacă fără mine căci (a ezitat timp lung să-mi mărturisescă iar eu am îmbătrânit în cușca mea de animal asexsuat ultramatinal experimental) mi-e frică de tine și ei îi era frică de dânsa iar când a făcut primul pas s-a prăbușit în groapa pe care și-o săpa singură de vremuri atunci el o lăsă să călătorească aruncă un trandafir (al câtelea oare) în gol și hotărî să se piardă în galaxia alăturată unde ea nu se numea deloc nici miruna nici doina dar ea cădea alb neștiut văd în copilărie fumam mult de zile am devenit copil