Ioana Petcu

ioana revad aici intimitatea cu care textele tale m-au obisnuit, si intr-un fel chiar mi-era dor sa recitesc ceva din jurnalul tau. pentru ca desenezi aici un spatiu cald, aproape circular si foarte safe, asa. nu stiu de ce dar eu simteam mai putin nevoiea ca acest \"miine\" sa se repete mai putin, putea sa fie la inceput, apoi doar timpul viitor era suficient pentru conturarea ideii. retin acet sentiment al feminitatii, al universului mic in care intra \"un glob de sticlă cu un om de zăpadă cam trist pe care l-am primit demult de la tata. îmi voi ține făgăduiala. pe când vii clătite calde și dulceață de trandafiri.\"

ioana, titlul stii intra in seria asta de \"texte\" tocmai pentru a sublinia cumva ca eu nu fac poezie, eu fac un fel de corp cu litere, un text, un mesaj, asa usor neomogen, dar care ma recunosate in intregime. tu stii ce mult conteaza ca va regasec?

ecaterina, am pus intrebarea asta mai multor persoane (de ce seamana indragostitii cu iarna, o intrebare semipuerila, dar care sta undeva inconstient in mine) si-am obtinut foarte multe raspunsuri. iar raspunsul i-a reprezentat pe \"subiecti\" in intregime, iar daca tu ai trecut aci lasind un gind, asta inseamna ca ailasat ceva din tine si-ti multumesc :)

aur, daca nu s-ar contorsiona textul, ar fi unul frigid.

acum domnii:
mihai, ma stii deja, important e ca suntem aci, ca ne place ceea ce citim si ne insemnam si asta-i scopul - textul e comunicare.

seba, nu contest nimic, un singur fapt:eu nu scriu poezie, eu scriu texte, sunt ginduri latente, daca vrei as putea sa nu le scriu pe net, pot fi puse si la mine pe un perete. pe net le pun foarte utilitar, pentru cei care se gasesc in ele. apoi sa stii ca de asa o analiza n-am mai avut de mult parte si pentru asta-ti foarte multumesc. nu spun ca sunt multumita de ceea ce scriu, ar fi foarte \"aiurea\" sa am sentimentul satisfactiei depline sau pur si simplu al satisfactiei, doar ca mi-ai dat exemple din poezie/poeti, ori eu nu scriu asa ceva. eu doar ma comunic, fie mai zglobiu, fie mai batrincios.
cit despre limbaj, nu stiu, eu sunt satula cit injur in fiecare zi, si satula de cit se injura in rest si-n reclame si pe copertile revistelor. prefer forma \"viscera\" mai latinizata si cu implicatii semantice desuete decit \"pizda\" care n-are nici un farmec :)

dorin, dar de foto ce zici?

as spune nu, pentru ca e foarte heteroclit textul, e construit din expresii voit violente cu exprimari \"pastelate\", cum le nhumesc. adica: \"răgetul tinereții\" (e ciudata formularea), \"plăcinta bunicii devenise insipidă\" (plavinta e fara gust, o substanta e insipida, sau cel mult un sentiment), \"porumbei albi însângerați\" (e o imagine prea declarata, prea \"pe fata\", putea sa zici doar \"porumbei insingeratie, si ceva se estompa in sensul bun al procesului).
cred ca e bine sa scapi de citeva manierisme, sa-ti formezi stilul si sa tii cont de faptul ca un text bun este unul simplu in spatele caruia se trama interpretarii si a starilor ce se desprind este foarte complexa.adevarul nu trebuie cautat cu luminarea, el exista, trebuie doar spus, in cel mai firesc mod.

spor!

Petre, nu contest, dar stii tu cind incepi sa citesti mult te formezi... \"elitist\". in genral, presa simplifica mult articolele, vocabularul, dar articolele culturale au fost intotdeauna ceva mai pretentioase.
ai grija cu \"mie unul/unuia\" - vezi, dupa ce ca-s elitista sunt si rea, sau astea merg impreuna?!

seara placuta acolo.

cu supletea versului sunt foarte de acord, nimic eclectic, nimic ingreunat. cu toate astea asteptam imagini mult mai interioare care sa explodeze cumva tot textul. pentru ca altfel el risca sa ramina un text printr altele, si-i pacat, macar pentru un final foarte in ordine. reusesti, acolo, la sfirsit, sa rastorni melancolia, refuzul din restul poeziei si asta chiar are efect.
spor!

ioana, e cartea de vina si autorul cred, in general, stii, nu-mi permit atita libertate. bine ca te vad aci cu semn cu tot ce ai tu bun :)

camelia, mai problema cu dublul nu o neg. eu incerc acum o cercetare exact pe motivul dublului la personaje (cu aplicare pe text dramatic) si deocamdata, nu spun mai multe, dar exista cred eu un dublu \"clasic\" (geamanul, proiectia clara a egoului, oglindirea) si un dublu de nuanta (reagasirea in celalalt, in diferit, continuitati umane in obiecte, in stari etc). Aparent Tandru si rece nu trateaza dublul, dar dincolo de vizibil este si ceea ce e ascuns, androginul e clar un semn de care ne putem agata, faptul ca vechile obiecte se afla la Cosmin e iar o dovada, dar e in acea categorie a nunatei. Iar asta nu-i usor de abordat.

Anni ma bucur de-am stirnit curiozitate si apetit de lecturomaniac :)

felix, lasa c-am vazut eu la Gaudeamus ai fost printre cititori si e important ca atunci cind aparent treaba autorului e gata, el sa fie prezent in dialog.

foarte interiorizat totul, Ela. Foarte adinc, intors la origine (magma, materie, roca, pamint). corpul insusi al poeziei se ingreuneaza, se elibereaza ca forma, ca prozodie si asta-mi place enorm, dar se ingruneaza ca atmofera, semantism.

liricul tau e intotdeauna unul foarte elegant, echilibrat, are ceva clasic, ca o arhitectura perfecta. si asta ma face sa revin mereu aci, pentru ca e si parte din mine

camelia, la inceputul romanului, nestiind ce ma asteapta spre final ziceam acelasi lucru: ca acel Cosmin e un alter-ego al lui Leo (de altefl faza cu androginul tot pe acolo merge). Apoi am vazut ca practic e foarte bine delimintat statutul lor si cred ca-i mai bine ca nu era o chestie previzibila. Motivul dublului cred ca se tine in picioare din anumite perspective, mai mult de interpretare, decit din povestea propriu-zisa. Dar e de expoatat, desigur :)

mihai lasa coralii ca-s de fitze, in rest stii tu, ne citim ca ne place cum scrie celalalt.

puuu (asta a fost un \"puu\" mai lung sa ajunga direct la bucuresti)

luiza, am convingerea, ca e simpla, doar ca o complica si o face bine contorsionismul asta a versului. mi-au placut citeva formulari bine intoarse din condei \"pe strada cu tiruri/ când te priveam oarecum admirativ în sus\" , \"vântul îți răscolea fusta /bărbații îți admirau picioarele drepte\".
dar nu-mi place finalul, desi inteleg ca pe el ai contat: \"sângele ăsta vital / ca o scursură jegoasă\" - e aproape cliseu.
eu as mai cizela asa, nitel corpul asta liric, fie foarte violent (feminist, nu ca violenta ar echivala cu tendinta asta), fie soft-dark (feminin, asa o durere dulce). in fond e un joc cu tine, dana.

trecut, marcat, disecat
i

recunosc stilul tau florin: obsesia asta urbana. si eul foarte detasat, intr-un fel de gol care se casca inopinat:
\"rămași
pe străzile dintr-odată pustii
mirosind a pucioasă\"
cred ca nu-mi place formula \"orașul e un templu al cailor-putere\" si nici forma greoie pentru \"a uita\" - \"peste care niciodată nu putem trece cu vederea\".
cred ca ideea merita dezvoltata / inchegata, ca mie-mi aminteste si de putin orwell :)
ne citim si recitim in fiecare text
i

sau cam asa inteleg eu poezia - o descidere, o libertate a textului. inceputul sunt convinsa ca mai poate fi eliberat, partea lui \"el\" e cam greoaie, impletita in multe barochisme: \"dormise veșnicii întregi în suflete de așteptare\", sau \"se pun la adăpost șiruri de brațe pentru posibile viitoare îmbrățișări\". \"viitor\"/\"viitoare\" apare cam des si notiunea de potentialitate devine apasatoare nu tocmai ok in cazul asta.
imi place miezul tot. foarte ok taiate versurile, si schimbul de replici, dramatizeaza si dinamizeaza. si face textul mai viu. as reveni doar asa nitel acolo, la inceput si sper ca o analiza sincera pe text sa nu te dezamageasca, eugenia.
seara, tirziu
i

titlurile nu se redacteaza cu majuscule. lasati va rog spatii intre cuvinte si semne de punctuatie.
multumesc.

frumos. si gindeam acum dimineata cum sfirsitula acesta de an e pentru toti prietenii mei unul in forta. si ma bucura asta. si la fel surid sa va vad pe toti trei, dragi, asa in creuzetul literar 2007.
sucees acolo si sa cresteti mari :)

poate reusiti sa inregistrati lansarea-triplet.

ioana, si mi-e mi-i dor, mai dar sunt stari pe care nu le vad intorcindu-se. inca ma bucur c-am scris un scenariu bunuc, o joaca, dar un text bun ca strategie.

mihai, important ca mi-am gasit trauma ca stare de dezechilibru esentiala pentru un act creator, fie el si miniatural. mai, mishule, mai :D

fel, numia ca ar trebui sa apara si intr-un material de presa si nu pot scrie ceva misticaresc si pe de alta parte nici sobru. ioi, vedem noi cum iese mixtura asta.

elule, am revazut dar ochii sunt asa obositi la ora asta e posibil sa mai scape inca.

mada, Liviu Rusu discuta intr-o carte a lui despre rolul publicului. Cartea e veche de prin \'36, dar am extrapolat citeva teorii de acolo si ma tot joc sa nu ruginesc pe relatia creatie-receptare. plus ca totul e facut putin aici ca o viziune \"teatru in teatru\" deasupra tuturor e un regizor care vegheaza regizotii descendenti pe niveluri.

leo, am modificat, ai dreptate era cam ca nuca in perete. masele astea sunt ca in clipul de la REM Everybody Hurts :)

felix, mi-am dat seama ce \"naspa\" e sa scrii o cronica la cartea unui prieten. apropo de forma scenariului, lucrez acum pe o piesa care e scrisa in vers liber. e extraordinara forta de sugestie a spatierilor neconventionale.

un puu de seara la toti, asa mare

Ioana ce sa zic daca-s asteptate sunt de doua ori mai binevenite :) drag, mai

Emilia, ma gindesc la petele despre care ziceai. Ma bucur sa te stiu alaturi, pe agonia. succes!

Felix, da\' nu intri tu si la o \"sapuneala\" cu \'tandru si rece\"?! :D

camelia, mai mult decit orice stea care nu face decit sa aprecieze o viziune, mi-ai facut ziua implita ca stiu ca am convins pe cineva sa cumpere nothombe, sau orice alta carte pe care o recomand. apropo, mie-mi place mai mult Jurnalul de rindunica si Acid sulfuric. Sunt curioasa cum va fi \"Ni d\'Eve ni d\'Adame\" :)

Miiiihaiul, dor mai, dor stii de vremea cind aveam atita timp sa flecarim, trecerea ta imi da incredere in ceea ce fac.

Florin, multumesc ca ai sesizat ca marsez pe discutarea tehnicii narative, destul de ciudata la Saramago. Cred ca dincolo de mesajul tramei-plot, e un mesaj (acelasi sau unul care deturneaza) in structura constructiva a textului. Incep sa cred ca e un fel de /transtextualism/ cum vad eu problema asta.

va rog editati textul cu diacritice. multumesc.

zic, un poem in proza care imi acopera plaja asteptarilor.
ton grav, bine ales pe feminin, delicat si cu atit mai adinc. ciudat, o nuanta elegiaca bine potentata, in contrapondere cu sensibilitate.
dar, aveam nevoie parca de ceva mai putin \"baroc\" la nivel de limba: eu as renunta de formele pretentioase, \"în foc nu-mi mai pot întinde mâna\" - inversiunea asta stiu ca da cadenta, insa o preferam vie, naturala. evident e doar viziunea mea. doi de \"dar\" la inceput prea repetitivi.
in rest, fratioare, e ok, mie imi place sa lucrez textul, sa-l despicam / taiem /refacem.

merita pentru experimetul intimist-liric-proza reusit.

va rog, redactati textul cu diacritice. multumesc.