Ioana Petcu

care nenea anton? o prezenta neelucidata e intotdeauna binevenita pe pagina asta si ma bucura vazul si placutul, dar il mai rugam sa stea-\"stea\"
salutari la sfirsit de sesiune (apocaliptica)

n-ar fi prima oara. bine, ionut, dar nici n-am perceput ca pe-o rautate intrebarea/comentariul tau, ci ca pe o interventie care m-a determinat sa merg mai departe ci discutia (daca am deviat se poate ca nu voi fi priceput eu cu exactitate mesajul).
nu, recunosc nu l-am cetit in rusa, pentru ca nu stiu rusa decit foarte putin si oricum nu m-ar fi tinut bruma asta, nici chiar daca as fi intrat in posesia unei carti in limba rusa.
so, nici eu nu vreau sa fiu gresit inteleasa, am apreciat opinia ta si-am largit sfera de cuvintare si nici n-am incercat sa fiu malitioasa, e doar felul meu de a spune lucrurile.
la buna citire/comentare/polemica & co.

Ok, ionut, imi place cind oamenii se iau de guler la modul cel mai “simpatic” cu putinta. Sa dau sieu citeva raspunsuri.
1. dupa cum pui problema traducerilor, am simpla senzatie ca ele ar putea sa nu existe ca omenirea ar fi de trei ori mai fericita. Eu nu zic ca nu ai intr-un fel dreptate, ca unii autori sunt mai greu de tradus decit altii, dar asta nu din pricina ca textele lor sunt semnate coelhio sau dumas sau etc (pe care nici eu nu-I suport in principiu, dar care n-au o incarcatura semnatica textuala de neglijat). Problema in literatura nu mi se pare ca trebuie pusa astfel. Scriitor slab/bun, prozator/poet, cred ca astea ar fi un fel de “prejudecati” literare. Presupun, nu dau verdictul, ca sunt pur si simplu probleme de receptare si de emitere (dar acestea din urma variaza in timp)
2. sa inteleg ca daca harms n-ar fi fost tradus era mai bine? Cu siguranta eu nu l-as fi descoperit decit din intimplare, in vreo varianta de site in engleza, in cazul acesta. Traducerea va implica in mod vadit si implicarea traducatorului, si nu-I un fapt de damnat, pentru ca e destul de greu sa fii in traducator-medium care sa poata reproduce exact pe autor. Si sunt convinsa ca nici autorul nu-si poate determina toate semnele textului, tocmai de asta se motiveaza receptarea.
3. nu contest ca harms e usor de tradus si ca ne referim la prea putine lucruri cind vorbim de el, dar ramin la ideea ca deocamdata atita vreme cit suntem putini cei care stim de el (si intra in groapa asta cam toti autorii/artistii mai putini dezvaluiti public), nu-i malefic sa vorbim despre. Sa-l cautam, sa-i decelam semnificatii pe care nu si le-ar fi ghicit.
4. vezi ca am tinut sa apara o poza la articolul asta din presa ruseasca, so si eu am considerat ca autorul la el acasa e cel mai autentic.
5. apoi, in privinta absurdului – harms a fost, din cite am citit eu (in romana, in engleza) un scriitor ciudat, un dandy, un scriitor de literatura pentru copii, un milanta, o masca si un om liber in acelasi timp, cred ca toate astea s-au implicat in structura textelor sale. Nici nu consider c-ar fi cazul sa-i ridicam vreo statuie, pur si simplu il gasesc un “personaj” destul de ciudat care sa ne arate noua, celorlalti care e viziunea lui asupra lumi/ lumilor.
6. lasam discutia deschisa

cum tot am fost putin trasa de mineca din pricina faptului ca gasesc intertext peste tot, eu simt la tine un nucleu rimbaud - tendinta asta de a trece de pe un material pe altul - apa, lemn, corporalitate - imi pare o rezonanta din acea directie. intr-o atmosfera \"plutitoare\", halucinogena, eu se dezbraca de sine. trece prin timp. se anamorfozeaza. iar ela gaseste atitea realitati pe care sa le arate prin cuvinte.
de seara,

:)
nu prea inteleg, e o chestiune de elita: cei care-l citesc pe harms in rusa prind toata esenta, iar ceilalti nu (sau foarte putin)?
literatura absurda anunta postmodernismul, sau mai bine spus acest curent pleaca de la literatura absurda (despre care s-a vorbit in multe clisee, dar nu asta-i problema aici). asta recunosc teoreticienii postmodernismului (miscare care vine din nihilismul nietzschenian care e si motorul literaturii absurdului). stii, nu apar intertextualitatea cu ori pret, cautind surse si influente oriunde, dar cind ele chiar se lasa citite le arat si eu cu degetul.
daca ai fi fost mai indraznet si mi-ai fi tras mai multe palme, nu doar una (adica daca ai fi fost mai explicit, mai detaliat in afirmatii), as fi stiut si eu sa dau mai multe replici, asa nu-ti spun decit ca bine ca ada cinta intr-un fel din harms, ca decit sa nu cinte deloc...
din cufarul meu, sperind la o discutie mai larga si-o contradictie pe cinste :D

alex, ai mers pe cabalistica... :) ouroboros ma fascina acum trei ani, in toate formele, acum insa nu m-am gindit initial la a avea o \"nascatoare\", apoi din \"surplusul de sens\" a venit \"aia care naste la sfirsitul lumii\", cea pe care eu o am sub lupa si care exista in virtutea oricarui fapt,
iti zimbesc din cutia cu dantele

claudiu multumesc de trecere, ai gasit citeva \"ite\" in textul asta, dar tare imi e ca incep sa ma repet prin texte. multumesc de trecere claudiu

multumesc frumos de trecere si de steluta. meritata sau nu \"sapuneala\" simpatica pe care mi-ai tras-o pe text m-a facut sa zimbesc. e un text care vine din foarte interior, dintr-un foarte ireal care, paradoxal, a fost trait. imi place ipostaza asta in care mi-ai inclus \"personala\" la 5 dimineata, in sesiune - are un iz specific.
ca oblovna katarina,

textul tau, mitrut, mi-a stirnit la final un zimbet in coltul gurii. face o frumoasa trecere intre negativ si pozitiv, o serie de marci contrastazea in microtext: \"coltul care duhnea a cintec de leagan\", \"simetriile isi dadeau intilnire\" (am pus ghilimele dar nu sunt citatele exacte, am vrut doar sa le evidentiez in text). imi place aceasta trecere feminina in povestea asta fapt-divers, insa pe care reusesti s-o nuantezi placut.
eu spun, spor la condei, eu spun ca se merita sa te citim, cu placerea de a lasa un semn aici

m-am lipit si eu putin de textul tau, livia, pentru ca mi-a placut norul acesta personal ca un gind pe care-l am sub ochelari. lirism si un nedefinit carnal cu nuante thanatice iti caracterizeaza textul. viata vine dintr-un recviem iar alaturarea contrariilor nu-ti e straina.
imi place schimbarea valorilor gramaticale, discontinuitatea sintaxei, toate, in fond, contribuind la semantismul textului.
la buna citire

pe ela o stiu mai mult din poezie, \"ea\" - si cind spun asa refer la ceea ce se face in acelasi timp cu scrisul - imi arata o noua infatisare in \"jurnal\". ca sunt intruziuni subiective aici o arata insusi faptul de a fi pus acest text la personale, insa totul se desprinde in fantastic, intr-o relativizare interioara. eu interior tinde spre universal prin cuvint.
n-o sa-ti dau citate din tropii care m-au impresionat, dar, ela, voi remarca fluiditatea, curgerea care inghite din textul tau. imi place fara semne de punctuatie, iar eu las un semn, pentru ca semantic textul mi se pare de adincime,

elei

asa-i, zice bine, alex, nu pot decit sa-i fac un clein d\'oeil. am revenit, cred inconstient pe problema rimbaldiana \"je est un autre\" din care n-o sa ies niciodata si in care suntem inscrisi prin codul verbului a fi si a persoanei.
ceea ce am incercat initial, pentru ca-i simteam gustul in mine, cum am spus inainte, a fost sa fac o sectiune a realitatii si una a irealului in textul asta.
ceea ce suntem noi, din interior si ceea ce curge din exterioritate; am incercat sa redau filmul ca pelicula unde se vad oamenii (barbati femei copii - si n-am pus intentionat virgule), si ceea ce e \"ars\" in eul-care-vorbeste.
ceea ce-am incercat sa redau sinu-mi dau seama cit mi-a reusit, a fost ca dedublare sau unitatea e ca un proces de care nu mai poti scapa si mori chinuit corporal, asa cum era in grecia antica mitul camasii lui nesos. e ceva visceral care-mi urmareste personajele peste tot. e viata ca un animal.
bataille, ho ho - citit, incintat, vazut mormint - dintre preferatii mei (nu mai stiu in ce sens)

p.s. fara p.s: nu scapam din vedere \"scrierile\" noastre, alex, de miine - eu imi storc creierii atinsi de raceala,

cu zimbet

ei bine, adriana a surprins bine cam tot ce-am intentionat (sau nu) sa transmit si ma bucur ca textul n-a ramas insesizabil. vine intr-un moment cind aveam nevoie de textul asta , de straneitatea lui si de instrainarea sa.
nu-l voi incadra la poezie, din motivul ca nu este tocmai o poezie (are si ceva diegeza, difuza, da, dar nici poeticitatea nu mi se pare trasatura esentiala aici). in plus, am senzatia din ce in ce mai mult ca din \"personalele\" mele s-ar putea sa iasa o poveste cu inceput si (fara) sfirsit.
multumesc, asadar celor care au avut placerea textului meu, si invit si pe cei care au viziuni negative sa-si exprime mintea-de-ceai :)

nu-l cunosteam drept prozator pe cosmin, probabil dintr-o lipsa a nea de informare. acord o steluta acestui text pentru urmatoarele motive:
1. o buna trama narativa, pe care o simt doar la interior si din faptul ca e doar o ciorna textul.
2. fragmentaritatea, care ma trimite spre una din trasaturile postmodernismului (nu l-am facut reprezentant al acestui curent, dar in virtutea inertiei mi-a amintit de caracteristica aceasta)
3. personaj bine conturat din nedeclarat - descrierea vorbeste de evolutia acestuia (chiar daca aici e interioritate a actantului)
4. simt o resciere a istoriei - trimiterile biblice
5. e si o steluta de genul \"vreau sa vad ce mai face acest eu narativ in continuare\"
la buna scriere, editore :D

ce pot sa zic decit ca ma incinta ca-mi faci apropierea de gellu naum, mi-ar fi placut sa beau un ceai cu el intr-o casa arsa si sa rostim impreuna in acelasi timp cuvintul \"clava\" - nu stiu de ce dar m-am gindit la scriitorul asta cind am redactat textul. uneori am senzatia ca o sa iasa un roman din toate povestile astea cu m. ivan si ceilalti, se cauta unii pe altii fara ca eu sa-i pot stapini in \"prozele\" mele. sunt fiinte care au plecat din mine, dar care la o virsta adolescentina mi-au scapat de sub pactul fictiunii.
alex, de trecere si fidelitate, imi cobor voaleta

nu-i bai, vorba moldoveanului, cosmine. tocmai asta mi-am propus in articolul acesta: sa-l prezint pe harms cititorului roman care e prea putin obisnuit cu numele lui si cred, in final, si cu starea ce reise din textele sale. pus in circa avangardismului, scriitorul trece prin cinism si vorbeste de libertate si de cum se poate vedea lumea pe calea cea mai scurta. isi are insa fire de postmodernitate si aici voiam sa aduc toata discutia. imi doresc macar sa-ti fi stirnit gustul de a-l gasi la biblioteca sau librarie pe dandy-ul asta.

eu il stiu din \"suplimentul de cultura\" unde scrie pas mal. o surpriza placuta este sa aud ca a cistigat premiul pentru scenariu la concursul centrului national. eu inasami ca persoana care a lucrat si e o impatimita in teatru/film, as fi de acord cu parerea potrivit careia in romania se scrie in general putin scenariu (de teatru in primul rind, apoi de film, in ultimul caz lucrurile miscindu-se ceva mai bine, datorita situatiei mai favorabile in televiziune). nu pot decit sa incurajez aceasta forma scriitoriceasca si sa felicit pe cei care reusesc sa se afirme. ce-i doresc lui lazaresc ar fi sa-si gaseasca (si asta cred ca nu-i greu) un regizor/producator pe masura, care sa stie sa-i scoata in evidenta textul.

daca imi place textul asta e pentru ca este pe cit de \"mic\", cantitativ, e pe atit de concentrat in forta de a transmite. se merge pe ideea unui univers apres la guerre, un spatiu al tuturor in care umbrele trecutului nu se sterg, in care totul pare instrainat si cu atit mai mult eul. un mic mecanism care n-are nevoie de nici un detaliu. dixit!

un text scurt, ca un nucleu de sensuri. polimorf la nivel de sugestie, \"impletirui\" face vizibila desemantizarea sau resemantizarea semnificatului: \"azi-ul\" \"mai nimic / totul\". face ionut aici imaginea unui eu dedublat care ramifica o retea de viata. frumos!

al lui liviu a descoperit mult din mesajul \"textului\" sau l-a potentat. intotdeuna am considerat ca viata e in primul rind imago apoi este cuvint, chiar daca de la biblie citire e vorba de primordialitatea logosului. aici cuvintul se poate pierde, are tot dreptul, sa lase imaginea sa capteze atentia destinatarului. ma bucur de trecere

merci de trecere, alex, aprecierile se intorc, si-ti spun ca si mie imi place stilul tau, orice s-ar spune, care fac dintr-o realitate vazuta, una \"inside\".
apropo de textul asta, vine ca si altele din reactii re-formate, putin modernism, putina plictiseala, un strop de vechi si ceva \"regie\". apropo de poezie, n-am avut stofa never, in adevaratul sens, proza-ica sunt, si asa cum sunt azi amintesc ca e ziua de nastere a chitaristului de la deep purple. asculta si tu un child in time, in castelul cu turn de fildes
cu drag