Banalități cu născătoare, la sfârșitul lumii

mă ridicam de lângă tine și dispăream în baie sub un pretext pe care nici tu nu te oboseai să-l ascuți. dincolo tu puneai procol harum, aici eu chinuiam să scriu o frază coerentă pe cadă în ebraică, tu desfăceai rațiunea, eu mă întindeam evanescent pe gresie și fumam. când mă întorceam o vedeam undeva lângă trupul tău pe Katarina Oblovna despre care toată lumea știa că-i cusătoreasă, numai ea credea că prinde în bolduri fluturi toată ziua. îți zâmbea puțin, tu te îndrăgosteai perfect o clipă și-mi aminteai cum ai apărut în viața mea când eu nu găseam pe nimeni cu care să fac copii. în grabă începeam să ne pregătim pentru scenariul nostru. îți răsfiram părul și mă îmbrăcam în el, îmi răsturnai chipul și făceai orice cu el: Pulcinella (aparte): bună ziua, doamnă cu pielea foarte albă. așteptați de multă vreme autobuzul? Pierrette cu pielea foarte albă (aparte): da domnule. cred că n-o să mai vină niciodată, iar eu trebuie să ajung acasă. Pulicinella (aparte): aș putea să vă culeg o floare de departe. Pierrette cu pielea foarte albă (aparte): sau am putea să nu ne mai ascultăm. (fac un gest de nerăbdare, încep să moțăi) Pulicinella: să nu mai așteptăm. Pierrette: nu vine autobuzul. Pulicinella: eu parcă îl văd, îl văd de jumătate de oră în aceeași poziție. ne plictiseam în cele din urmă. refuzam să mă privesc în oglindă și nu voiam să mă mai întorc acasă, îți mărturiseam că mă simt rău și vreu să scriu un text care să înceapă cum eu mă ridic de lângă tine, iar tu nu mă mai asculți, nu mai găseam logica în lume și atunci spălam o rufă deosebit de castă, o înșiram la soare. tu puneai knockin’on heaven’s door. nășteam un copil cu pielea foarte albă care ne privea de jos pe neînțeles. Inamorata făcea un gest final cu baloane de săpun intersectate. te negam în gând să nu mă vezi așa umflată, go now, așa uimită, mirosind a cosmos descărnat. eram la afeliu și vedeam cum cad Nefilimii în stradă. (aparte): mă pătrundeam iar de tine