¡Metro-Goldwyn-Mayer presents Saturn devouring his children and if not

pentru că apoi n-am mai aflat nimic de noaptea nesfârșită cu profeți când m-ai sărutat pe zid, suflet cu stea a norocului, coborându-mi trupul într-o pulsație peste afișele cu zeii lor, zâmbitori misandrini, ți-am vazut îngerul naiv și-am plecat fiecare în direcții sinusoide cu gândul la celălalt te uram inevitabil nespus, din ochi mari, dar te uram taximetristul m-a privit neînsemnat, i-am răspuns cu un cuvânt din oglinda retrovizoare, da, mi-am tras-o cu el sub cer deplasat, sub luna care fluiera urban, i-am simțit retragerile și revenirile în vaginul spulberat pentru că el și nu tu, aveam în fiecare secundă uterul plin cu mai mulți copii din ce în ce mai mulți se desprindeau fiecare cu îngerul lui descompus, se urcau pe mine într-un orgasm trist, renăscător, reminiscent, strigau mama noastră curvă, te iubim dincolo de flori, cosițe, alge, de după rufele albe puse la uscat într-o zi de vară memorabilă, te iubim și iar am vrea să te profanăm într-un strigăt imens, în scara liftului, pe întuneric, viol ca intermezzo, mai mult, mai tare, infinit de mulți copiii de sus, de peste oriunde am rămas fetusoid strânsă sub haina neagră, de pe bloc mă fotografia cineva într-o lumină vioriu ștearsă în vreme ce telefonul suna absurd în vreme ce tu nu știai că ești acela și vremuri îmi creșteau cascade adamice din pântec