Poezie
raspuns
1 min lectură·
Mediu
e poem atunci când tăcerea ta urlă,
când gândul tău se dezbracă de această zi
și rămâne gol in bătaia unui sunet de corn,
când s-a sfârșit vânătoarea, e noapte și ciutele dorm,
când ne întoarcem din câmp obosiți cu umerii arși de iubire,
când lacrimile se întorc resemnate în oceane cu ridurile catarge prinse de stele…
e poem atunci când te văd doar dacă nu te privesc
și-mi închipui toate acestea dincolo de cuvânt
în acuarele și bemol silabisind clorofila
(aici ți se face dimineață pe umeri și îți zâmbește copila...)
045.381
0
Am ajuns la poemul tău la puțină vreme după ce am citit reacția avută de Mae pe ultimul meu text. Poate fi o coincidență la mijloc, dar văd poemul tău ca fiind răspunsul „în oglindă” la textul acesta . Pe undeva, simt că ele comunică. M-a surprins duritatea poemului tău, imaginile care încântă ochiul dar îl și forțează (vezi rima de pe final, care mi-a sunat un pic artificial; văd în ea o concesie pentru ca ultimul vers să atingă „tonalitatea” pe care ai dorit-o tu). Forța textului este dată, după părerea mea, de versurile 5 și 6, miezul unui poem „solar” de care chiar îmi era dor. Recitesc și aleg, drept concluzie-rezumat, ca de atâtea ori, tăcerea.
Mulțumesc.