poem cu pedala în podea

încă mai scriu din tine. încă îți simt degetele urmărind linia coapsei mele. încă mă lipesc de retina ta ca să orbesc.

calc accelerația și închid ochii. îi acord întâmplării o șansă. îmi zdrobesc lumina de asfalt.

cireșul acela s-a uscat. noaptea îmi apare în vis cu toate cireșele lui negre cu cireșele din toți acești ani în care ne-am iubit și ne-am uitat și iar ne-am iubit.

încă aștept.

între noi marea neagră. tu departe dincolo de geamanduri. nemuritor. fibra tare a dimineții încordată în mine. dorindu-te. eu. eu înghițind sămânța altuia. eu făcând copii din dragoste. apoi începând să uit ca atunci când tot ce știam s-a prefăcut în piatră.

încă scriu din tine. șoseaua îmi înghite sufletul. închid ochii. apăs pedala în podea. îmi simt părul fluturând. miroase a urină de lup. o căprioară îmi taie calea. îmi taie răsuflarea.

nu mă mir că ești aici. nu mă mir deloc.