Poezie
prima clipă de singurătate
1 min lectură·
Mediu
am încetat să-mi imaginez unele lucruri. de exemplu
nu pot să-mi imaginez viața aceasta din moartea aceasta.
nu-mi mai spun de o sută de ori că mai urmează ceva
nu vorbesc cu iarba
și nu îmbrățișez câte un copac mai bătrân doar de dragul de a simți scoarța tare intrând în carnea mea.
nu ascult prognoza meteo nu-mi pasă că nu mai plouă nu-mi pasă că ai plecat cu alta nu-mi pasă că nu mai vii nu-mi pasă că lumea se termină cu o margine ridicol de simplă nu-mi pasă.
îmi amintesc un cer bătrân înghesuit într-un suflet străin. îmi amintesc multe multe cuvinte și pe tine regele tăcerii năuc în mijlocul lor. am vrut să-ți spun de o mie de ori că ador liniștea ta. că-ți dau sângele meu ca să te încălzești când ți-e frig.
dar am uitat să-ți spun că moartea e un fel de lebădă și ea tace ca și tine ca atunci când m-ai trimis cu monstrul acasă și eu am tăcut
atunci când niciunul nu puteam rosti Tatăl Nostru
niciunul nu eram aproape de nimic
și asta a fost prima clipă de singurătate.
013.326
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “prima clipă de singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/13897780/prima-clipa-de-singuratateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ca si imbratisarea copacilor
si daca \'\'moartea e un fel de lebădă\'\' atunci noi traim in lebada pt ca asa incepi poema
\'\'nu pot să-mi imaginez viața aceasta din moartea aceasta\'\'
sunt lucruri personale aici, cred, dar nu pe ele le critic ci modul de a le \'\'declara\'\'