Nemuritorul

Mai vrei sa mori acum, cand ma stii? mai vrei sa te tarasti printre ierburi, lucios cu pielea ta galben cu negru un contrast periculos pentru ochiul sortii; vorbesc despre tine, da, ca si cum nici n-ai fi vorbesc cu mirosul de tine cu gustul de tine cu ochiul sticlos; iti pun in spate intrebari stanjenitoare despre cai si despre mai multe picioare, te intreb cat e ceasul cand stiu ca nu mai e nici un timp s-au terminat clipele si ploua in schimb ne vom masura in ploi si-n lacrimi in cai inorogi si reptile ne vom regasi si iar ne vom pierde printre pantofii cu toc ai mamei si papucii grosi ai bunicii care nu stim de ce tot mai are zile; mai vrei sa mori acum cand am iesit din rand? vezi s-a terminat cu certitudinile si cu intrebarile nu mai exista pana unde pana cand... mai vrei sa mori sau sa pleci acum cand mainile tale sunt tot mai reci si coapsele copilei cu ochi de carbune asteapta sa stranga intre doua nasteri luna sa lumineze argintiu pamantul din ea stii ca luna poarta pamantul in ea cum te port eu pe tine? cand pe jumatate cand pe de-a-ntregul striga varcolacii la mine la tine la varsta noastra ploioasa hai femeie, imi zici, hai odata acasa mai vrei sa mori in locul meu pentru azi pentru maine sa-mi mori de bucurie si de necaz pana cand viata ne va desparti... vorbesc despre tine, ca si cum mi-ai mai fi.