amiaza

Ne iubim. Cămașa de forță stă întinsă la soare. Și parcă s-a oprit toată nebunia din lume. Oamenii dorm până la amiază. Se întind. Mănâncă cireșe. Am înghițit un pumn de nisip. Uneori nu simt nimic. Alteori îmi ia foc pântecul. Te doresc și tu nu știi. Am înghițit malul și am lăsa marea confuză în propria-i nemărginire. Nu mă întrebi niciodată ce mă doare. Presupui că explicațiile sunt prea lungi și complicate. Dar eu ți-aș face doar un semn mic cu unghia în palmă. Ai înțelege imediat. Infinitul seamănă cu o fantă. Mă las în tine. Tu ești totul. Nici nu mă gândesc câte amieze mai avem voie să fim așa ca acum. Vine timpul. Ne măsoară în lung și în lat. Tu devii aer. Te salvezi. Te respiră toate femeile când fac dragoste. Eu rămân în carnea ta. Eu rămân gravidă cu toată lumea.