salonul 2

număr zilele. nu știu de ce. gările sunt pline. de-acum există monitoare cu forfota noastră în toate încăperile lumii. suntem o mare pestriță care pulsează în ritmuri diferite sub imensa boltă a unei gări din beton. în patul de la fereastră l-au adus pe următorul. m-a privit limpede. o pace stranie termină așteptarea. atât.