parbrize

Un mijloc sigur de a nu îmbătrâni este să accepți anii așa cum vin, unul după altul, cu un surâs în colțul buzelor, acel surâs senin care nu se transformă în grimasă, acel surâs care rămâne întotdeauna tânăr. Nu degeaba Anatole France spunea \"mângâiați-vă îndelung fraza și ea va sfârși prin a surâde\" ... întocmai ca în poemul tău !

În loc de -pentru că nu știu ce altceva aș putea să le fac- eu aș suprima \"le\" și aș lăsa -pentru că nu știu ce altceva aș putea să fac-, asta ar ajuta versurile să crescă într-o notă de speranță și optimism fiindcă pe mine parbrizele de obicei m-au întristat separându-mă de obicei de cei pe care îi iubesc și de lumea exterioară, în plus astfel obții și o sonoritate mult mai bună ca exprimare, dar tu faci cum crezi...

Ama

cred, in fond, ca microtextul acestui \"gind\" statorniceste in relatia dintre identitate si alteritate. nucleul acesta imi pare a fi: cum existenta se afla de o parte sau de alta a ecranului (poate un fel de echivalent al mastii sociale), \"parbrizului\" despre care vorbesti tu. suntem aceeasi, intangibil, iar eul se interiorizeaza in mijlocul celorlalti:
\"e zâmbesc
pentru că nu știu ce altceva aș putea să le fac\"
placut, ioana, simplu si luminos

mai vin prin zona asta,

* separându-mă adesea și nu separându-mă de obicei...

Ama, a trecut ceva timp de când nu ai mai trecut pe la mine...mă bucură prezența ta. voi păstra deocamdată forma actuală a textului. mulțumesc.

Ioana, ochiul tău mic e foarte ager...:) ai văzut tare bine. te mai aștept cu drag.