ceva despre mine

in fiecare text din ultimele postate aici si nu numai am gasit scurte pasaje sau fraze care au taiat cu adevarat si m-a bucurat lucrul asta pentru ca de-un sanatos interval de timp iti vedeam poemele construite pe imagini si prin imagini, comunicind prin ele si ridicind prin ele. ei bine, intr-un poem anterior am vazut ceva asemanator cu Dan Coman si mi-a cazut foarte bine asimilarea facuta intre scrierea ta si a lui, iar in aceasta, ceva din Linda Maria Baros - pasajul cu \"un lup\", sinele si metafizica aferenta; pur si simplu viabil. te vad si mai personala dar in sensul de apropiere cu persoana ta, nu neaparat acea intimitate vulnerabila intrinda in poem; parte potentata si prin simplitatea si uniformitatea spre care coboara incheierea.
\"nu pot să respir cu gândul la cea care va rămâne între lumi și-mi va rătăci numele\" - mi-a placut, e foarte frumos (si foarte, foarte aproape de mine, ma sperie cu adevarat);

draga Enache, e cert un lucru: ca acest poem e bun si da, merita stea, dar parte de comentariu pe text nu a avut.
apoi sincer, ai facut o mare gafa: Ioana fire simplista? din contra. o fi vorba de simplitate, dar asta e cu totul altceva.

raul, ai dreptate si imi cer scuze, ioana nu este o fire superficiala, ma refeream ca poezia denota simplitate, o simplitate nu la modul peiorativ, in sensul ca orice
lucru din cotidian, orice amanunt insignifiant folosit de ioana devine poetry, nu incarca si nu abstractizeaza inutil acolo unde emotia isi justifica teritoriul.
de asemeni, eram f obosit si am evitat o compromitere literara, ma rog, o aprofundare dar fiindca m-ai apostrofat incerc totusi sa o fac, sa nu ma consideri superficial pana la capat

o analiza cat de cat literara ar fi sunat cam asa :
avand in vedere stalpul de rezistenta al poeziei, reprezentat prin \"M nu mă iartă\", putem spune ca poezia este o refulare a unui sentiment probabil nerefulat, probabil neabordat relational o praxiologie a interiorizarii exteriorizata in acest monolog.
apoi moartea ca si evitare a unei confesiuni probabil ineficiente in fata unor evenimente ce marcheaza eul de asa natura incat ultima solutie, ultima destinatie ramane refularea si interiorizarea, o interiorizare simplificata de inocenta discursului, afirmatie ce poate fi contrazisa dar aduc argument \"trebuie să-i spun ceva despre mine.
în fiecare zi e toamnă, îi spun.\"

Aceasta inductie a cuvintelor, ca o bariera lingvistica nu face altceva decat sa altereze canalul de transmitere, evitand punctele de sustinere intr-o relatie, imitand teoria
\"low balling\" prin initiere si feed-back, o relatie ce se autosustine prin punctele slabe, cele puternice fiind la baza o baza atat de solida incat niciun fenomen literar omenesc artificial sau literar nu o poate distruge.

iar acea neatingere a toamnei, mie imi da senzatie de irealizare, ce da drumul unei tristeti care m-a cuprins la prima citire a poeziei si cred ca firul poeziei a fost pastrat
si condus cu atentie spre final, final ce vine ca o vina pe
umerii unui cititor patimas ...

e clar ca e o refulare nerefulata !

nerefularea si exteriorizarea !

niciun fenomen literar literar literar literar :)
si multe altele...

nu te-am apostrofat, ti-am zis direct si frumos ca ai gafat urit de tot. nici urma de apostrofare si nici chiar de ironie. scuze n-ai de ce-mi cere.
e iritant sa vezi comentarii bombastice, goale, atita tot. daca nu scria numele tau sub primul comment, as fi zis ca e scris de vreun alt oarecare lipsit de vreo ocupatie. nici al doilea nu se departeaza de elasticomanie dar ai niste sublinieri remarcabile. n-o lua gresit, dar daca tot ai nivelul respectiv si capacitatea de-a scrie un comentariu interpretind individual, fa-o, scuteste un autor valoros de superlative si cuvinte care nu spun nimic - like first comment

consider ca ioana, in calitate de poeta preferata a lui stefi (=femeia mea) trebuie comentata elegant (lucru la care sunt neindemanatic, de aia nu m-am bagat pana acuma, cand am simtit nevoia sa va spun ca puteti mai mult, dar sunteti neshte leneshi)

ioana,
urletul ăsta cuminte scoate din minți!...
M nu poate fi doar un simplu pseudonim.

Raul, trebuie să recunosc, nu-l citisem pe Dan Coman, dar cu ocazia comentariului tău am făcut-o și mi-a făcut mare plăcere. cred că știi deja care e părerea mea despre curentele literare, despre felul în care fiecare dintre noi lasă la vedere o parte din ceea ce se întâmplă în interior. nu mai am complexe în a-mi încadra textele ca jurnale. e mult mai cinstit așa, pentru că ele sunt cu adevărat foarte personale. mi-ai făcut o surpriză foarte plăcută comentându-mă. te mai aștept cu drag.

Ionuț, îți mulțumesc mult că ai avut răbdarea să \"citești\" acest text. am tendința de a simplifica tocmai pentru că lucrurile sunt de cele mai multe ori foarte complicate. uneori mă pierd în complexitatea lor de lucruri întâmplătoare. atunci reduc totul, nu la absurd, ci la mine cea rămasă între lumi :) mulțumesc.

Iulian, te mai aștept pe la mine. o salut pe Ștefi :)

Ioan, tu auzi prea bine, omule. tu vezi prea bine...M nu este doar un simplu pseudonim. este ceva despre mine.