Mediu
Pe la amiază pielea ta se aprinde în mine. Ai strecurat soarele în palme. Dacă mi-ai atinge părul acum ai fi devastator ca o sevă de foc în miezul unui copac.
Poate că e plictisitor să ne iubim la nesfârșit. Să ne lipim sângele unul de altul.
Rănile sunt pești ascuțiți care se smulg din noi cu suflete cu tot.
Azi am adormit și m-am visat piatră.
Cred că ești încă aici. Dacă nu ai fi, ce ar căuta această mare adormită în mine?
Miroase a sare. Un pescăruș de piatră îmi zbiară pe umăr. Apoi își ia zborul din primul meu vis.
Nu mai rămâne nimic în urmă. Ne înșirăm unul în altul ca niște scoici negre. Noaptea se confundă cu noi. O iubim și pe ea cu pletele noastre sărate și ude.
Soarele se scufundă prea repede înghițind o stâncă portocalie.
033.852
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “il Sole.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/201243/il-soleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\"Rănile sunt pești ascuțiți care se smulg din noi cu suflete cu tot.\"-ranile mute care dor fara sa strige
chiar si piatra are o durere intrinseca, poate mai mare decat a tuturor, condamnata pe veci sa planga mut.
\"Ne înșirăm unul în altul ca niște scoici negre\"-aici se realizeaza echilibrul, dependenta e vie , dar frumoasa.
sper ca am reusit in mare sa conturez culoarea textului.
placut tareee mult:)
cu drag,