borne

1 copilul a făcut un castel de nisip. eu l-am ținut minte. locuiesc în el când lumea se surpă. 2 nu știi niciodată ce găsești în locul tău dimineața mă sperie gândul că nu voi găsi nimic oamenii care-mi poartă chipul vor fugi în oglindă și-mi vor lăsa mie totul aici. toate vorbele totul. 3 aleg fără să pot să privesc vreodată în ochi lighioana. mă ghemuiesc în ea o posed. 4 se întâmplă să negăm pe neașteptate. poate asta ar fi o explicație pentru fugă. zic poate. nimic sigur. nimic. 5 ne prinde bine să fim așa înveliți în kilometri de nepăsare. uneori șoseaua te face să scrii câte un poem lung cu strofe înalte. albe. negre. am amețit numărând plopii. bornele. 6 țin în palmă răceala mâinii tale. o păstrez așa cum e. pot chiar să nici n-o ating.