Mediu
a venit bărbatul. imens
cu mâinile cât cerul. a scotocit în mine
și a smuls plânsetul de sub zâmbet.
a luat un stejar și mi l-a dat
să-l ascult. acolo spunea că îi e inima.
am aflat că există o inimă de stejar.
lumea sărbătorește cu noi. e o ploaie torențială
dincolo de pielea mea
e iubitul meu. în mine
este iubitul meu transparent
ascuțit ca un sloi de gheață
fierbinte.
bărbatul îmi lasă umbra în pace. dansează cu sângele meu.
umbra mea e mai mare
decât el
decât cel mai mare bărbat din lume.
053.482
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “inima de stejar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1734833/inima-de-stejarComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
chiar ma gandeam de ce nu mai scrie ioana cheregi pe site :)
obiectiile mele : \"ascuțit ca un sloi de gheață
fierbinte.\"
aceasta rasturnare gen \"gheata fierbinte\" nu numai ca sunt cliseistic dar imi aminteste de un banc f. prost, cu ce film vizionam mai incolo si raspunsul vine \"ghetarul in flacari\" .
in rest e un poem reusit, chiar daca are unele scapari retusabile
obiectiile mele : \"ascuțit ca un sloi de gheață
fierbinte.\"
aceasta rasturnare gen \"gheata fierbinte\" nu numai ca sunt cliseistic dar imi aminteste de un banc f. prost, cu ce film vizionam mai incolo si raspunsul vine \"ghetarul in flacari\" .
in rest e un poem reusit, chiar daca are unele scapari retusabile
0
evident, suna cliseistic.
0
Obsesia \"celui mai mare bărbat din lume\".
Poemul e o hiperbolă, pare scris pentru oameni foarte visători, iar pentru cei parcimonioși, credibilitatea lui e în suferință. Am lăsat un semn pentru că mi-a plăcut mult \"inima de stejar\".
Poemul e o hiperbolă, pare scris pentru oameni foarte visători, iar pentru cei parcimonioși, credibilitatea lui e în suferință. Am lăsat un semn pentru că mi-a plăcut mult \"inima de stejar\".
0
Cristina, mă bucur mult că ți-a plăcut poemul. te mai aștept pe la mine.
Laurențiu, lighIoana mai scrie...desigur totul se poate retușa, dar cred că nu are prea mult rost să tot retușăm. perfect nu va fi niciodată...mulțumesc de citire.
Tamara, nu mă obsedează cel mai mare bărbat. întâmplător l-am întâlnit. am rămas surprinsă. am oftat. mi-am privit umbra înghițind oftatul meu de femeie oarecare. cam asta s-a întâmplat într-o zi.
Laurențiu, lighIoana mai scrie...desigur totul se poate retușa, dar cred că nu are prea mult rost să tot retușăm. perfect nu va fi niciodată...mulțumesc de citire.
Tamara, nu mă obsedează cel mai mare bărbat. întâmplător l-am întâlnit. am rămas surprinsă. am oftat. mi-am privit umbra înghițind oftatul meu de femeie oarecare. cam asta s-a întâmplat într-o zi.
0

Ioana, te redescopăr după multă vreme, ți-am zis doar că nu am mai trecut pe la tine demult!
Mi-a plăcut enorm poemul tău de azi plin de frumusețe și sensibilitate. Iar impregnarea bărbatului în tine... este luminoasă.
cu drag,
Cristina